Întrebare:
Ce înseamnă în Ioan 14:13-14 , „veţi cere în Numele Meu”?
Răspuns:
Domnul Isus spusese că ei (apostolii) vor face lucrări mai mari decât El, pentru că El Se ducea la Tatăl (Ioan 14:12 ). De această promisiune, El leagă acum promisiunea împlinirii rugăciunii în Numele Său: „Şi orice veţi cere în Numele Meu, aceea voi face, ca Tatăl să fie glorificat în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, Euvoi face” (Ioan 14:13,14 ).
Era o mângâiere în plus pentru ucenicii Lui pe care în curând avea să îi părăsească. El era pe punctul de a Se duce în casa Tatălui Său, pentru a le pregăti un loc. Şi acum le dă promisiunea că tot ce vor cere Tatălui în Numele Lui, El (Hristos) va face. Le dăduse mai înainte ceea ce se numeşte „Tatăl nostru”, dar aceasta nu era o rugăciune în Numele Lui, pentru că Numele Lui nu este nici măcar menţionat în această rugăciune, şi, pe de altă parte, El spune în Ioan 16:24 : „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu”. Dar acum El introduce rugăciunea în Numele Meu prin anticiparea lucrării ispăşitoare pe care avea s-o împlinească, a învierii, a înălţării şi a şederii Lui la dreapta lui Dumnezeu.
Ce înseamnă deci „a cere în Numele Său”? Desigur, înseamnă mai mult decât simpla menţionare a Numelui Său în rugăciune. Pentru a se putea ruga în Numele Său, este necesar ca cel care se roagă să fie una în El şi cu El. În Noul Testament în general, expresia „în Numele” înseamnă reprezentarea persoanei al cărei nume este folosit: se vorbeşte şi se acţionează în locul ei, se împlineşte în voia ei şi intenţiile ei, şi astfel se manifestă viaţa şi gloria ei. De aceea a ne ruga în Numele Său implică a înţelege poziţia noastră în Hristos şi unirea noastră cu El, şi a căuta să-L glorificăm. Dacă nu avem conştienţa de a fi una cu El, şi dacă cererile noastre nu sunt pătrunse de scopul de a-L glorifica, atunci simpla menţionare a Numelui Său nu slujeşte la nimic, nu este o rugăciune în Numele Său. O rugăciune în Numele Său înseamnă deci că este de acord cu tot ce ţine de Numele Său.
Este de asemenea caracteristic faptul că Domnul Isus nu spune cui trebuie să fie adresate rugăciunile în Numele Său. În această privinţă, este poate interesant de ştiut că cele mai bune manuscrise vechi spun în versetul 14: „Dacă Îmi cereţi ceva în Numele Meu...”. Rugăciunea noastră se adresează lui Dumnezeu, şi Tatăl şi Fiul sunt atât de absolut una, încât ceea ce Îl priveşte pe Tatăl Îl priveşte şi pe Fiul. Domnul Isus este Dumnezeu, El este Dumnezeu Fiul. Dacă ne rugăm Tatălui sau Fiului, ne rugăm lui Dumnezeu. Şi când spune: „voi face”, aceasta nu este decât o dovadă suplimentară a Divinităţii Lui în această evanghelie, a unităţii Lui depline cu Tatăl. Cât de scumpă este siguranţa conţinută în aceste cuvinte ale Domnului pentru noi, dacă cerem în Numele Său urmărind interesele Lui: EL va face!