Vreau să vorbim despre şapte locuri unde apare expresia “Altul” referitor la Domnul Isus, deoarece prin slujitorii şi lucrările Sale printre oameni, Dumnezeu a avut întotdeauna în vedere pe un altul, pe Domnul Isus Hristos.
1.Alt Profet
2.Alt Preot
3.Alt Om
4.Alt Împărat
5.Altă Cale
6.Alt Altar
7.Altă Cetate
1. Alt Profet
„Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica un Profet din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, de El să ascultaţi!”(Deuteronom 18:15 ).
Moise era din seminţia lui Levi, iar Domnul Isus din Iuda, deci cum a putut Dumnezeu să ridice un alt profet ca Moise? Ei bine, a putut din punct de vedere al slujbei de mijlocire. Un proroc este unul care prezintă gândul lui Dumnezeu şi Dumnezeu a spus prin Moise tot ce a avut de spus în vremea lui. Moise a avut o poziţie unică, “Şi Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul său” (Exod 33:11a ). Chiar şi în Apocalipsa cei răscumpăraţi cântă “cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului” (Apocalipsa 15:3 ).
Cred că atunci când Moise s-a născut, Diavolul a crezut că el era Isus, de aceea l-a îndemnat pe faraon să omoare toţi copii de parte bărbătească, pentru că ştia că “sămânţa femeii” urma să-i zdrobească capul (Geneza 3:15 ), ştia că un mare salvator urma să vină în lume, dar nu ştia totul, deoarece nu este omniscient. Moise era din seminţia lui Levi, dar conform profeţiei lui Iacov, Mesia trebuia să vină din seminţia lui Iuda “Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre coapsele lui, până va veni Şilo, şi a Lui va fi ascultarea popoarelor” (Geneza 49:10 ). Diavolul a încercat să ia viaţa acestui mare salvator, acestui mediator care venise în lume, copilul de parte bărbătească, prin care Dumnezeu a spus tot ce a avut de spus către poporul Său în acea vreme. În aceste două aspecte, Domnul a fost un alt profet decât Moise.
Nu tot ceea ce a fost scris în Vechiul Testament a fost scris pentru sfinţii din acele vremuri, “Deoarece toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi încurajarea Scripturilor să avem speranţă" (Romani 15:4 ). Probabil că ei nu au pătruns niciodată adevărurile Vechiului Testament atât de adânc cum o putem face noi astazi.
Moise s-a căsătorit cu o femeie etiopiană şi Miriam, instigatoarea, şi Aaron au vorbit împotriva lui (Numeri 12 ), dar nu faptul că el se căsătorise cu o femeie etiopiană era motivul, ci adevăratul motiv îl vedem în cuvintele lor “Cu adevărat numai prin Moise a vorbit Domnul? N-a vorbit El şi prin noi? “(v.2). Ei voiau sa uzurpe autoritatea lui Moise. Observaţi ce răspunde Dumnezeu, “Ascultaţi acum cuvintele Mele! Dacă va fi un profet printre voi, Eu, Domnul, Mă voi arăta lui într-o viziune, voi vorbi cu el într-un vis. Nu aşa este cu robul Meu Moise; el este credincios în toată casa Mea. Eu vorbesc cu el gură către gură, deschis, şi nu în vorbiri întunecoase, şi el vede asemănarea Domnului.”(Numeri 12:6-8 ). Deci Moise era un mediator şi Profet, vorbind gândul lui Dumnezeu, dar noi avem un alt Profet.
În Ioan 4 Îl avem pe cel ca Moise, binecuvântatul Domn Isus, Hristosul lui Dumnezeu. Ce Profet! Doar pe scurt, uitaţi-vă la versetul 19, “Femeia I-a spus, Doamne văd că Tu eşti profet”; şi într-adevăr era. Un profet descoperă gândul lui Dumnezeu şi “Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri şi în multe feluri părinţilor prin profeţi, la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul – pe care L-a rânduit moştenitor a toate, prin care a făcut şi lumile” (Evrei 1:1-2a ). Aici, vorbeşte Singurul Dumnezeu şi tot ce a avut de spus a spus prin Profetul Său. Când Domnul Isus vorbea, cuvintele pe care le spunea nu erau ale Sale şi lucrările pe care le făcea nu erau lucrările Sale, ci ale celui care Îl trimisese, erau cuvintele şi lucrările Tatălui.
Apoi în Ioan 6:14 , „Acesta este cu adevărat Profetul care vine în lume”, era Cel despre care îi vorbise Dumnezeu lui Moise, Purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Adesea cităm versetul “Pentru că este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”(1. Timotei 2:5 ) şi spunem “Hristos este Mijlocitorul nostru”, dar versetul acesta spune altceva, El este Mijlocitorul lui Dumnezeu. Singurul mod în care Dumnezeu poate binecuvânta pe om este prin Mijlocitorul Său, Omul Isus Hristos. Domnul Isus îndeplineşte cel puţin opt slujbe de mijlocire diferite, acum că este înălţat şi glorificat, fiind Mijlocitorul lui Dumnezeu.
După aceea, în Ioan 7:37-40 , „Şi, în cea din urmă zi, ziua cea mare a sărbătorii, Isus stătea şi striga, spunând: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie.” Dar a spus aceasta despre Duhul pe care urmau să-L primească cei care au crezut în El; pentru că nu era încă Duh Sfânt, deoarece Isus nu fusese încă glorificat. Deci, unii din mulţime, auzind cuvântul acesta spuneau: “Acesta este cu adevărat Profetul”. Slujitorii preoţilor au încercat să-L ia, dar nu au putut şi au spus “Niciodată nu a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta.” (Ioan 7:46 ). El vorbea cuvintele Tatălui (Ioan 14:10 ). Tot ceea ce Dumnezeu are de spus a fost spus prin Profetul Său, Domnul Isus. Acum, în numitele strângeri pentru “profeţie”, dacă vrem să vorbim, să fim siguri că avem gândul lui Dumnezeu şi vorbim cuvinte ale lui Dumnezeu (1. Petru 4:11 ).
Dacă Dumnezeu îţi dă un cuvânt, frate tânăr sau în vârstă, dă-l mai departe; dacă Dumnezeu ţi l-a pus pe inimă, spune-l. S-ar putea să nu fii elocvent, dar aceasta nu are importanţă; dacă Dumnezeu ţi-a dat un cuvânt, oricât de scurt, spune-l. O singură afirmaţie poate fi îndeajuns: un frate s-a ridicat odată şi a citat Coloseni 3:19 spunând:”Soţilor iubiţi-vă soţiile, soţilor iubiti-vă soţiile, soţilor iubiţi-vă soţiile”. Ar fi trebuit să vedeţi soţi şi soţii ţinându-se de mână. A fost cuvântul lui Dumnezeu pentru acel moment.
2. Alt Preot
„Şi acesta va fi semnul pentru tine – ce li se va întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: vor muri amândoi într-o singură zi. Şi Îmi voi ridica un preot credincios, care va face potrivit cu ceea ce este în inima Mea şi în sufletul Meu; şi Îi voi zidi o casă trainică şi va umbla înaintea unsului Meu în toate zilele.” (1. Samuel 2:34-35 )
Dumnezeu a spus “Preoţia a dat greş, dar voi ridica un alt preot”, nimeni altul decât Domnul Isus Hristos. Nadab şi Abihu au adus “foc străin” (Numeri 3:4 ) şi au fost omorâţi imediat, Hofni şi Fineas luau grăsimea jertfelor, care aparţinea lui Dumnezeu (era partea Lui, vorbind despre trăirile interioare ale Domnului Isus Hristos) şi nu doar atât, ci comiteau şi adulter. Dumnezeu nu le-a luat vieţile în mod evident, pe loc, ci au fost omorâţi în luptă, şi mai mult, una din soţiile lor a murit dând naştere unui fiu atunci când a auzit veştile – Eli, tatăl lor, a murit şi el, iar ceea ce este cel mai important, chivotul lui Dumnezeu a fost capturat (1. Samuel 4 ). Ce stare tristă în Israel. Aceasta fiind situaţia, Dumnezeu a spus “Îmi voi ridica un preot credincios” (1. Samuel 2:25 ).
De asemenea, trebuia în toate să fie făcut asemenea fraţilor Săi, ca să fie un Mare Preot milos şi credincios în cele privitoare la Dumnezeu, spre a face ispăşire pentru păcatele poporului; pentru că, în ceea ce El Însuşi a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiţi” (Evrei 2:17-18 ). Domnul Isus nu putea fi preot pe pământ deoarece nu era din seminţia lui Iuda, dar, chemându-l la Preoţie, Dumnezeu L-a aşezat centrul universului, L-a încoronat cu glorie şi onoare şi stăpânire şi splendoare. El a umplut inima Tatălui cât a fost pe pământ, a fost Pâinea lui Dumnezeu; Dumnezeu se hrănea zilnic cu Hristos (noi cu ce ne hrănim?), iar acum El umple cerul şi se întoarce curând să umple întregul Univers cu gloria lui Dumnezeu. Acesta este cel care a fost chemat Preot.
Ce ajutor şi sprijin este Acesta! El a mers pe această cale înaintea noastra, El a plâns la mormântul lui Lazăr (Ioan 11:35 ), Lui I-a fost foame (Luca 4:2 ) şi sete (Ioan 4:7 ), a fost “ispitit în toate asemenea nouă, afară de păcat“ (Evrei 4:15 ), nu a avut o casă, un loc unde să-şi plece capul (Luca 9:58 ). Fiind încercat în toate în afară de păcat, el ne poate susţine. Şi nu doar că ne susţine, ci în Evrei 4:14-16 vedem că are parte cu noi în slăbiciunile noastre, “Având deci un mare preot însemnat, care a străbătut cerurile pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea noastră. Pentru că nu avem un mare preot care să nu aibă parte în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în acelaşi fel, afară de păcat. Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la momentul potrivit.” Deci Domnul Isus în slujba Sa de Mare Preot mijloceşte pentru noi, ne întăreşte şi are parte cu noi în slăbiciunile noastre. Cine poate avea parte cu noi mai mult decât Isus (umanitate), Fiul lui Dumnezeu (divinitate). Cum este posibil ca El, un Om, să fie “mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat în veci”(Romani 9:5 ) depăşeşte înţelegerea omenească, dar este cu siguranţă adevărat. Deci El este uman, este Divin, este îndurător, plin de milă şi accesibil (poţi vorbi cu El în maşină, pe drum către serviciu, în baie, în pat, sau venind la adunare, de fapt în orice împrejurare, zi şi noapte).
El este de asemenea plin de har, de aceea El spune în versetul 16 “să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului”. Sfinţii Vechiului Testament nu aveau un tron de har de care să se poată apropia, ci aveau un tron de frică şi mânie, sub legea dată pe un munte în flăcări, cu tunete şi fulgere (Exod 19:16 ). Un singur om se putea apropia de acest tron, şi aceasta doar o dată pe an când trebuia să jertfească mai întâi pentru păcatele sale şi apoi pentru ale poporului (Evrei 9:7 ). Dar noi ne putem apropia de tronul harului şi acolo primim “îndurare şi găsim har, pentru ajutor la momentul protrivit”. Care este diferenţa între îndurare şi har? Îndurarea este puterea să ne ridicăm deasupra încercărilor şi harul este încurajarea pentru a trece prin încercare.
Erau într-o adunare două doamne, amândouă bolnave de cancer. Uneia dintre ele i s-au făcut nişte teste şi rezultatele au ieşit negative, Domnul o izbăvise de acea boală. Cealaltă a făcut aceleaşi investigaţii şi rezultatele au fost pozitive şi a trebuit să se opereze. Amândouă erau credincioase, amândouă Îl iubeau pe Domnul, deci care era diferenţa? Dumnezeu nu creeazaăprecedente, cuvintele cântării “ce a făcut pentru alţii va face şi pentru tine” se aplică în unele cazuri, dar nu întotdeauna. Sora a primit îndurare şi, în timp ce ceilalţi din spital erau demoralizaţi, ea a intrat strălucitoare, veselă, cu o geantă plină cu tractate şi Dumnezeu a folosit-o astfel. Dumnezeu nu ne izbăveşte întotdeauna din încercări, El poate spune “Harul Meu îţi este îndeajuns” (2. Corinteni 12:9 ) şi aceasta a fost situaţia surorii aceleia, dar orice împrejurări ar fi în viaţa noastră, Dumnezeu “poate face mult mai mult decât cerem sau gândim” (Efeseni 3:20 ). Domnul Isus are parte cu noi şi ne întăreşte plin de har.
Apoi în Evrei 7:25-25 avem un Preot-Mântuitor “dar El, datorită dăinuirii Sale pentru eternitate, are o preoţie care nu se transmite. De aceea şi poate să mântuiască până la desăvârşire pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, trăind pururea ca să mijlocească pentru ei.” Sensul de aici nu se referă la oameni nemântuiţi ci Domnul Isus este un Preot-Mântuitor pentru mine şi tine, pentru a ne mântui în chip desăvârşit. Ce fel de mântuire este aceasta? Ei bine, s-ar putea să avem nişte sentimente rele faţă de cineva, sau un spirit neiertător, şi dacă este aşa, El ne poate izbăvi de aceasta, El trăieşte în veci ca să mijlocească pentru noi în sensul acesta. El ştia de exemplu că astăzi o să avem o strângere pentru rugăciune, ştia că trebuie să venim înaintea Lui la tronul harului şi poate te-a izbăvit de nişte gânduri rele pe care le-ai avut azi, sau de ceva ce ai văzut şi care ţi-ar fi putut distrage atenţia de la Domnul Isus Hristos. El ştie în ziua Domnului că te vei apropia de El şi de Dumnezeu Tatăl la frângerea pâinii şi astfel avem un Preot Mântuitor care trăieşte în veci pentru a-l izbăvi complet pe credincios. Ce cetate de refugiu este El! Ce Mântuitor pentru întreaga cale! El ne izbăveşte deplin.
Apoi în Evrei 9:24 vedem slujba sa preoţească “Pentru că Hristos nu a intrat în locuri sfinte făcute de mâini, imagini ale celor adevărate, ci chiar în cer, ca să Se arate acum, pentru noi, înaintea feţei lui Dumnezeu”. El nu doar că ne întăreşte şi ia parte cu noi în încercările şi greutăţile noastre sau ne izbăveşte în mod desăvârşit, ci El ne slujeşte. Aceasta este o lucrare în care nu ne angajăm foarte des. Adesea în întâlnirile noastre suntem atât de preocupaţi cu noi înşine că nu ajungem la acest punct, dar dacă avem ochi să vedem şi urechi să auzim atunci poate că ne vom angaja la aceasta mai des (nu încerc să găsesc pe nimeni vinovat). Această lucrare nu este mijlocirea pentru noi, nu are nimic de a face cu slăbiciunile şi încercările, ci este slujba Sa ca Slujitor al Locului Sfânt. Domnul Isus Îl laudă pe Dumnezeu Tatăl în Adunare, El conduce cântarea, dacă avem urechi de auzit. Uneori cântăm şi noi în strângerile noastre “Alătură-te cântării pe care El o conduce”. Ca Slujitor al Locului Sfânt, El are întotdeauna ceva de adus, de oferit. Bine, veţi spune, El S-a adus pe sine, da, S-a adus dar El aduce aici ceea ce ni se spune în Evrei 8:1-3 , El aduce laudele noastre, toate rugăciunile noastre, laudele noastre în concordanţă cu voia Sa. S-ar putea să propun cântarea greşită, s-ar putea să mă apropii de tronul harului într-un mod nepotrivit, dar acolo este Cel care face totul potrivit şi care adaugă partea Sa la toate acestea. Ce minunată este această lucrare preoţească a binecuvântatului nostru Domn Isus Hristos. Cei mai mulţi dintre noi ştiu despre lucrarea sa ca preot şi mijlocitor, dar să profităm de toate slujbele pe care El le îndeplineşte. Mult mai mult ar putea fi spus aici, dar trebuie să merg mai departe.
3. Alt Om
„Şi locul din Scriptură din care citea era acesta: “El a fost dus ca o oaie la înjunghiere; şi, fără glas, ca un miel înaintea celui care-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura; în smerirea Lui, judecata I-a fost luată, şi cine va descrie generaţia Lui? Pentru că viaţa I-a fost luată de pe pământ.” Şi famenul răspunzând lui Filip, a spus: “Te rog, despre cine spune profetul aceasta? Despre sine sau despre un altul?” Şi Filip deschizând gura şi începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus.” (Fapte 8:32-35 )
Famenul şi-a continuat drumul bucuros pentru că a cunoscut pe un alt om, binecuvântatul Domn Isus. Ceea ce acest famen a spus auzind mesajul din Isaia 53 a fost, de fapt, “Vrei să spui că acest Om minunat nu a meritat să trăiască? Atunci nici eu nu merit să trăiesc, deci coboară-mă în moarte în această apă”. Aceasta este ceea ce recunoşti atunci când eşti botezat, spui că nu meriţi să trăieşti şi îţi iei locul în moarte cu Hristos, eşti “îngropat în botez” (Coloseni 2:12 ). Mulţumim lui Dumnezeu că nu suntem lăsaţi acolo jos, pentru că ne-am îneca, ci suntem ridcaţi şi umblăm în “înnoirea vieţii” (Romani 6:4 ).
Deci famenul a fost botezat ca păcătos mort (deşi era mântuit) şi a fost ridicat şi şi-a continuat drumul în timp ce Filip a fost luat de acolo. Famenul şi-a continuat drumul către Etiopia şi mulţumim lui Dumnezeu pentru toţi credincioşii care sunt astăzi în acea parte a Africii (deşi se poate să fi fost vorba despre ceea ce astăzi este Sudan), probabil datorită mărturiei acestui om şi deoarece Filip i-a predicat un alt Om, Omul binecuvântat, uns, sfânt. Da, El a fost şi Omul durerii, obişnuit cu suferinţa, dar aceasta nu mai este valabil acum, El nu mai plânge sau suferă. Acum este Omul bucuriei, care Îi umple inima şi “prin Acesta vi se vesteşte iertarea păcatelor” (Fapte 13:38 ). Dumnezeu a “rânduit o zi în care va judeca pământul locuit după dreptate prin omul pe care l-a rânduit” (Fapte 17:31 ), Isus Hristos. Sper că toţi cei prezenţi Îl cunosc pe acest alt Om.
4. Alt Împărat
“Dar iudeii fiind plini de invidie şi luând cu ei pe nişte oameni răi din rândul celor de jos şi strângând o mulţime tulburau cetatea. Şi, venind la casa lui Iason, căutau să-I aducă afară la popor. Şi, negăsindu-i, îi târau pe Iason şi pe unii fraţi înaintea magistraţilor, strigând: „Aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici. Pe aceştia Iason i-a primit, şi toţi aceştia lucrează împotriva decretelor Cezarului, spunând că este un alt împărat: Isus.” (Fapte 17:5-7 )
Domnul Isus nu este împăratul Bisericii, nu este nici măcar Domn al Bisericii, este Cap al Bisericii, dar într-un anumit sens putem cânta “Împărat al vieţii mele, Te încoronez acum”, însemnând doar că El are primul loc. El este Împăratul care va veni, va fi Domn al domnilor şi Împărat al împăraţilor (Apocalipsa 19:16 ).
Ce lucrare mare s-a făcut aici în inimile oamenilor în cele 3 zile de Sabat în care Pavel a vestit Evanghelia în Tesalonic. Pavel le spune “voi v-aţi întors de la idoli la Dumnezeu ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său” (1. Tesaloniceni 1:9-10a ). Ei auziseră despre a doua venire a lui Hristos şi fiecare capitol din 1 şi 2 Tesaloniceni se ocupă cu aceasta. Erau o adunare model. Uneori se spune că cei din Bereea erau mai aleşi decât credincioşii din Tesalonic, dar aceasta este gresit, cei din Bereea erau mai aleşi decât iudeii necredincioşi din sinagoga din Tesalonic, nu decât credincioşii din Tesalonic, prin aceea că “cercetau zilnic Scripturile să vadă dacă aceste lucruri erau aşa” (Fapte 17:11 ). Ce mărturie dăduseră aceşti tesaloniceni, întorcându-se la Dumnezeu! Mărturia lor se răspândise în toată Asia pentru că aceşti oameni răsturnaseră lumea spunând că este un alt Împărat, Isus.
5. Altă Cale
„Dar tot aşa şi curva Rahav, n-a fost ea îndreptăţită din fapte când a primit solii şi i-a scos afară pe altă cale?” (Iacov 2:25 )
Această altă cale este calea credinţei. Rahav era deja mântuită, ar fi mers în cer chiar dacă nu ar fi făcut aceste fapte, dar ele au dovedit că era mântuită, că era cu adevărat un copil al lui Dumnezeu. Ea auzise cum, cu ani înainte, Dumnezeu eliberase pe poporul Său din Egipt (Iosua 2:9-11 ). Ea auzise, ca şi întreaga cetate, despre Marea Roşie şi toată istoria poporului Israel. Întreaga cetate avea şansa să se pocăiască, dar doar această femeie a avut credinţa şi a devenit o femeie din Israel. Cum s-a întâmplat aceasta? Deoarece ea a acţionat prin credinţă, a pus un fir stacojiu la fereastră şi părinţii şi fraţii şi toată casa ei au fost salvaţi. Cea mai mare victorie în Ierihon a fost prostituata Rahav, şi ea este menţionată în genealogia lui Hristos (Matei 1:5 ). Ea i-a trimis pe mesageri pe altă cale. “Este o cale care pare dreaptă omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii” (Proverbe 14:12, 16 :25). Toţi cei din Ierihon au crezut că au dreptate, dar o singură femeie a avut cu adevărat dreptate, deci să nu credeţi că dacă mulţimea spune ceva are întotdeauna dreptate, deoarece, în general, mulţimea greşeşte. Este calea lui Dumnezeu. Nu contează ce zic ceilalţi, noi vrem să mergem pe calea lui Dumnezeu. Deci este o cale a credinţei, calea lui Dumnezeu, o altă cale.
6. Alt Altar
„Noi avem un altar de la care n-au dreptul să mănânce cei care slujesc în cort. Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:10, 15 )
Noi nu vorbim despre un altar material, ci aceasta este doar o figură de stil. Când ne gândim la altar, ne gândim la jertfă; Domnul Isus a fost adus ca jertfă pe altar. Când ne gândim la altar, ne gândim şi la apropiere de Dumnezeu, şi aceasta este de fapt altarul, deci noi creştinii avem un altar despre care iudeii, cei de sub lege, nu ştiau nimic. Ce altar minunat avem şi fiecare credincios îl are. Cât de trist este însă că unii credincioşi nici nu au auzit de el.
Să privim la altarul de bronz. Venim la adunare, ne amintim de Domnul Isus şi, făcând aceasta, “vestim moartea Domnului, până vine El” (1. Corinteni 11:26 ), dar aceasta este legat de altarul de bronz şi trebuie ca noi să nu rămânem aici, pentru că dacă o facem Dumnezeu este lipsit de partea Sa. Tatăl este izvorul oricărei binecuvântări “Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit coboară de sus, de la Tatăl luminilor” (Iacov 1:17 ), deci dacă El nu îşi primeşte partea Sa, noi nu ajungem la izvor. După cum vedem în versetul 15 din Evrei 13 , ca şi credincioşi nu îndeplinim slujba doar la acest altar, ci mai este şi altarul tămâierii. Cât de preţios este să ne aducem aminte de Domnul Isus la altarul de bronz când frângem pâinea şi bem din pahar, dar când aceasta se întâmplă întâlnirea abia începe, dacă mă pot exprima astfel. În unele locuri acesta este finalul strângerii şi nu caut să acuz, pentru că nu putem construi un tipar pentru strângeri, dar dacă se întâmplă ca pâinea să fie frântă în prima parte a întâlnirii, şi apoi Duhul Sfânt ne călăuzeşte astfel, putem să trecem la altarul tămâierii şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru părtăşia cu noi în Hristos. Adesea cântăm “Doamne tu ne-ai logodit cu Hristos, Fiul tău preaiubit”. Dumnezeu Tatăl caută închinători (Ioan 4:23-24 ), „Vine un ceas, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr”. Deci faptul că simbolurile sunt frânte nu înseamnă că strângerea trebuie să se termine, uneori este aşa, dar odată ce pâinea este frântă, Îi putem mulţumi lui Dumnezeu, Îl putem lăuda şi putem să ne închinăm Tatălui care a dat pe Fiul Său preaiubit pentru noi! Putem face aceasta înainte? Da, se poate, dar cât de minunat că putem sluji atât la altarul de bronz amintindu-ne de Domnul Isus, cât şi la altarul tămâierii.
Fiecare credincios are un altar unde poate sluji lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă a împărţi tractate, nici a vesti evanghelia, nici slujba levitică, ci slujba în locul Sfânt. Suntem lăsaţi aici să slujim lui Dumnezeu; de aceea suntem preoţi. Domnul Isus este Preot şi noi suntem preoţi ai lui Dumnezeu, pentru a-I aduce jertfe plăcute prin Domnul Isus la un altar la care credincioşii din trecut nu aveau acces, un alt altar.
7. Altă cetate
„pentru că nu avem aici o cetate statornică, ci o căutăm pe cea viitoare” (Evrei 13:14 )
Aceasta este o cetate cerească, nu este Londra, Chesapeake sau New York, sau Chicago, este o cetate cerească. Dacă privim în Apocalipsa 21 vedem o descriere minunată, despre care am putea vorbi câteva nopţi pentru a o privi în detaliu. Slava lui Dumnezeu este în această cetate, apa vieţii, Duhul Sfânt este acolo, pomul vieţii, care este Hristos, este acolo şi este o singură stradă (deşi oamenii vorbesc de străzi de aur, este una singură) şi de-o parte şi de alta a ei este Pomul vieţii - deci Domnul Isus este accesibil pentru toţi ai Săi. Această cetate este mireasa lui Hristos, biserica. Vor fi şi alte familii acolo, vor fi prieteni ai Mirelui, dar cetatea sfântă, cerească este în fapt mireasa, soţia Mielului. Gândiţi-vă la aceasta! Facem parte din această cetate. Nu pot să înţeleg aceasta, deoarece este ceva mult prea vast pentru a fi înţeles, dar este adevărat. Noi aşteptăm această altă cetate. Nu avem aici o cetate statornică, dar căutăm una care va veni. Nu merită să ne ancorăm cortul prea adânc aici, pentru că dacă va veni un uragan îl va smulge, ci noi aşteptăm o altă cetate, cea pe care o căuta şi Avraam, “al cărei Meşter şi Ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10 ).
Avraam nu face parte din această cetate, el va fi un prieten al Mirelui. Ioan Botezătorul nu va face parte din ea, şi el va fi un prieten, dar biserica, adunarea, toţi credincioşii de la Cinzecime şi până la răpire vor face parte din această cetate slăvită, cerească, altă cetate.
Ce minunat să avem un alt profet, un alt preot, un alt om, o altă cale, un alt altar şi o altă cetate înaintea noastră! Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze Cuvântul Său, astfel încât noi să fim tot mai preocupaţi cu acest Om minunat care umple cerul şi în curând se va întoarce să umple întreg Universul cu gloria lui Dumnezeu!