Acei slujitori ai Domnului care se instruiesc din Cuvântul lui Dumnezeu, sunt înţelepţi şi vor avea cu adevărat succes în lucrarea lor. În Cuvânt ni se spune că „un rob al Domnului nu trebuie să se certe” ci să „vestească Cuvântul” (2. Timotei 2:24 ; 4:2 ).
Atunci când un creştin intră într-o dezbatere cu un necredincios, cu privire la adevărul lui Dumnezeu, aceasta este întotdeauna o greşeală şi adesea o manifestare a nechibzuinţei lui, deoarece raţionamentele care se ridică împotriva lui Dumnezeu nu vor fi dărâmate printr-o argumentaţie omenească sau vreo armă firească (2. Corinteni 10:3-5 ).
Treaba noastră este să vestim adevărul, căci acela este puternic, iar conştiinţele oamenilor îi vor răspunde întotdeauna, oricare ar fi raţionamentul lor denaturat. Într-o seară am vorbit cu un om care ne spunea că ideea de iad îi era insuportabilă, această învăţătură era absurdă pentru el, deoarece, gândea el, este imposibil să existe un asemenea loc; el ar fi dorit să dezbată pe această temă, însă noi am refuzat şi ne-am mulţumit doar să cităm din Cuvântul lui Dumnezeu.
În aceeaşi noapte, el a fost trezit din somnul său de alarma de incendiu a oraşului şi, deschizându-şi ochii, a văzut flăcări care ieşeau pe ferestrele unei fabrici vizavi de casa lui. Primul gând care l-a izbit la vederea acelor flăcări, a fost: „sunt în iad!” De ce, de vreme ce el credea că iadul este o imposibilitate?
El a fost luat pe nepregătite şi nu a avut timp să îşi pună în funcţiune raţionamentul sau să-şi pregătească argumentele; cea care s-a exprimat a fost conştiinţa lui interioară, profundă, şi acolo, chiar în centrul fiinţei sale, dedesubtul întregului său sofism şi al raţionamentului său carnal, el ştia că există iad şi că el merita să fie acolo.
Aceea este partea din om care trebuie atinsă, pentru ca ei să se întoarcă la Dumnezeu, iar argumentele noastre, oricât de clare, nu pot ajunge acolo; ele se năpustesc, nevătămătoare, asupra avanposturilor pe care diavolul le-a construit în sufletele oamenilor.
Însă Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic, judecă gândurile şi intenţiile inimii şi îşi croieşte cale printre toate raţionamentele necredincioase care acoperă conştiinţa oamenilor, şi îi convinge de adevăr.
De aceea, spunem iarăşi, înţelepţi sunt acei slujitori ai Domnului care vestesc Cuvântul, şi cu cât vor predica mai credincioşi şi fără adăugiri, cu atât mai mult lucrarea lor va fi pentru Dumnezeu şi astfel va rămâne pentru totdeauna.