Cu siguranţă, fiecare credincios doreşte să-i slujească Domnului şi Mântuitorului său. Din această dorinţă cu intenţii bune rezultă adesea multă voinţă proprie. Fiecare se gândeşte cum ar putea sluji Domnului, ce ar putea face pentru El. Auzim chiar spunându-li-se tinerilor credincioşi: indiferent ce faceţi, dar să faceţi ceva!
Nu vom cerceta în continuare cum apreciază Domnul o astfel de acţiune şi astfel de slujbe, ci ne vom întreba: cum trebuie să procedăm corect, dacă dorim să-i slujim Domnului?
În primul rând este important şi necesar să vedem care sunt principiile pe care ni le-a dat Dumnezeu în Cuvântul Său despre slujba alor Săi. Biblia ne dă în acest sens indicaţii clare. Apoi trebuie să ştim care este misiunea noastră personală de la Domnul.
Diferite tipuri de slujbă
Slujba pentru Domnul este un privilegiu pentru fiecare creştin. Cuvântul lui Dumnezeu deosebeşte diferite slujbe:
a) Slujba amintită în Romani 12:1 este o slujbă îndreptată spre Dumnezeu. Ea cuprinde şi adorarea, care vine din inimile noastre şi se înalţă la Dumnezeu.
b) În Romani 12:7 este vorba de slujba de diacon. Această activitate cuprinde administrarea darurilor materiale. Este o slujbă pentru oameni. Condiţiile morale pe care trebuie să le aibă un astfel de slujitor, le găsim în 1. Timotei 3:8-13 .
c) În Romani 12 avem şi un al treilea tip de slujbă: slujirea pentru Domnul ca robi (versetul 11). Matei 8:9 ne oferă o ilustraţie clară despre modul în care trebuie exercitată o astfel de slujbă: „Du-te!“ şi se duce. „Vino!“ şi vine. „Fă aceasta!“ şi face (de exemplu Faptele Apostolilor 9:10, 11, 15 ).
d) Cuvântul „slujitor“ în 1. Corinteni 4:1 înseamnă „persoană căreia i s-a încredinţat o lucrare“. Prin aceasta este desemnată slujba specială a apostolilor.
e) Pe lângă acestea mai sunt alte slujbe spirituale, ca de exemplu cea a învăţătorului şi a supraveghetorului (Romani 12:7, 8 ). Slujba de supraveghetor este limitată la adunarea locală de care aparţine per-soana care exercită o astfel de slujbă. Cine doreşte să exercite o astfel de slujbă trebuie să îndeplinească condiţiile morale, pe care le găsim în 1. Timotei 3:1-7 .
Lucruri principiale referitoare la slujbă
- Fiecare este înzestrat pentru o anumită slujbă, dar nu toţi pentru aceeaşi slujbă (Luca 19:13
; Matei 25:15
).
- Domnul dă fiecăruia un dar după măsura credinţei sale (Romani 12:3, 6
).
- Fiecare are o lucrare în funcţie de câmpul său de lucru (2. Corinteni 10:13-16
).
- Există diferite lucrări, iar Domnul este Cel care le împarte (Galateni 2:7-8
).
- Cuvântul lui Dumnezeu numeşte şi motivele pentru slujbă. În Romani 12:1
îndurările lui Dumnezeu sunt motivul de a-i sluji. În versetul 11 al aceluiaşi capitol se subliniază: „slujind Domnului“. Nu conţinutul slujbei trebuie să fie motivul, ci Domnul. Motivul slujbei noastre nu trebuie să fie succesul, pentru că slujba nu trebuie să-l facă mare pe slujitor (1. Tesaloniceni 2:6
).
- Gândul cu care trebuie să ne exercităm slujba, trebuie să fie gândul Domnului Isus, care S-a golit pe Sine Însuşi, a luat chip de rob, S-a smerit şi a mers până la moarte în ascultarea Sa (Filipeni 2:5-8
).
- El ne va răsplăti pentru ceea ce ne-a încredinţat şi pentru care ne-a dăruit har (Matei 25:21, 23
). Reţineţi: răsplata nu este în funcţie de mărimea darului, ci fiecare, care a fost fidel, primeşte aceeaşi răsplată.
Reţineţi: Succesul unui slujitor este întotdeauna problema lui Dumnezeu (1. Corinteni 12:4-6 ). Duhul lui Dumnezeu foloseşte darurile pe care le are fiecare persoană în parte. Domnul dă lucrările. Efectele care rezultă sunt numai de la Dumnezeu.
Întrebări practice
Care sunt pregătirile necesare, conform Scripturii, pentru slujbă? Pregătirea pentru o slujbă nu se face într-o şcoală biblică, ci în şcoala vieţii, în care Domnul ne-a pus pe fiecare. Conform Efeseni 2 .10, atât noi suntem pregătiţi pentru slujbă, cât şi slujba este pregătită pentru noi.
Ce să facem? Dumnezeu nu cere nimic altceva de la noi, decât să facem voia Sa şi să nu urmăm voia proprie (Galateni 1:16 ).
Ce înseamnă a face voia lui Dumnezeu? A face tot ce vrea Dumnezeu şi a nu face nimic ce nu vrea El (Ioan 4:34 ; Galateni 5:17 ).
Cum recunosc voia lui Dumnezeu? Îl putem ruga pe Dumnezeu să ne arate voia Sa (Faptele Apostolilor 22:10 ). Important este: când ne arată voia Sa, să o acceptăm! (a se vedea cartea Iona).
Cum Îi putem sluji Domnului? În Luca 16:10 citim: „Cine este credincios în foarte puţin este credincios şi în mult.“ Dacă sunt credincios în lucrurile mărunte, Domnul îmi va încredinţa mai mult (Marcu 4:25 ). Dar totdeauna începe de jos.
Când este timpul să-i slujim? Despre filipeni, apostolul scrie că din prima zi, adică de la întoarcerea lor la Dumnezeu, au luat parte la Evanghelie (Filipeni 1:5 ). Ei n-au spus: mai târziu! „Vesteşte Cuvântul, stăruie la timp şi nelatimp“ (2. Timotei 4:2 ).
Cât timp Îi putem sluji Domnului? Timpul de slujbă este limitat pentru fiecare, de aceea să folosim timpul (Efeseni 5:16 ; 1. Corinteni 7:29 ; Coloseni 4:5 ).
Recunoaşterea şi evitarea pericolelor
În slujba pentru Domnul există şi pericole. Ele sunt ca şi stâncile în mare, pe care trebuie să le ocolim.
A nu face nimic. Dumnezeu doreşte să facem acea lucrare pentru care ne-a făcut capabili (Ieremia 1:5-8 ).
A face prea mult. Această stare este mai gravă decât a nu face nimic, deoarece poate avea urmări foarte mari. Unii au început o lucrare cu mult entuziasm şi au renunţat la ea cu resemnare.
A face ceva în independenţă (Ioan 21:3 ). Rezultatul va fi ca odinioară la ucenici: „În noaptea aceea n-au prins nimic.“ Este deci greşit a face pur şi simplu ceva. Contrariul independenţei îl găsim în Faptele Apostolilor 13:1-3 : Adunarea s-a făcut una cu slujitorii Domnului prin punerea mâinilor.
Amestecul în lucrarea altora. Cu privire la slujba altora, am putea întreba ca Petru: „Dar cu acesta ce va fi?“ (Ioan 21:21 ). Răspunsul Domnului sub forma unei contraîntrebări este clar: „Ce-ţi pasă ţie?“
A fi epuizat, a renunţa la slujbă. Ioan, numit Marcu, şi Dima sunt două exemple în acest sens în Noul Testament (Faptele Apostolilor 13:13 ; 15:38 şi 2. Timotei 4:10 ). În cazul lui Ioan, numit Marcu, a avut loc o reabilitare deplină (2. Timotei 4:11 ), în cazul lui Dima, din nefericire, nu.
A te lăuda cu slujba. Acest pericol îl recunoaştem, dacă ne întrebăm: Cât vorbesc despre mine şi despre slujba mea? (comparaţi 2. Corinteni 10:17, 18 ).
„De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi tari, neclintiţi, prisosind întotdea-una în lucrarea Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul“ (1. Corinteni 15:58 ).