Nevoia de a privi asupra acestui subiect important este foarte mare. Direcţia creştinătăţii se îndepărtează de la o predicare temeinică de expunere şi studiere a Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul Său este lăsat deoparte iar vederile şi opiniile omului domină întreaga scenă. O formă de divertisment religios pare să pătrundă adânc în ceea ce se regăseşte astăzi la amvoane. Spectacole organizate şi prezentări de efect însoţite de muzică de ambianţă reprezintă norma pentru mii de creştini. Ce are Dumnezeu de spus cu privire la aceasta? Care este rânduiala dată de El? Ce metodă de comunicare a adevărurilor creştine are aprobarea Lui? Cei care tipăresc cărţi încurajează comunicarea adevărurilor spiritual prin mijloace spirituale atât în adunările copiilor lui Dumnezeu cât şi în răspândirea Evangheliei în lume.
Este o mare nevoie de o predicare şi expunere regulată, în mod succesiv, a cărţilor Bibliei. Nevoia de a predica despre subiectele fundamentale ale credinţei este de asemenea esenţială pentru zidirea poporului Domnului. Există pericolul de a prezenta gânduri variate şi felurite şi mici discursuri motivaţionale doar pentru a umple timpul, aceasta nu va fi îndeajuns. Vorbitorul trebuie îşi găsească puterea de la Dumnezeu şi să-şi aplice darul pentru folosul temeinic al ascultătorilor.
Apoi mai există şi marea importanţă a lucrării de evanghelizare în public. Cât de urgentă este nevoia de a predica mulţimilor care trec fără niciun gând al eternităţii. Din fericire, Dumnezeu încă foloseşte acest mijloc de comunicare pe care El l-a aprobat. Vai, există prea multe lucruri care înlocuiesc predicarea Evangheliei care cercetează conştiinţele. Predicarea în aer liber este înlocuită de mimă, dans şi teatru; orice altceva decât predicarea directă a Evangheliei harului lui Dumnezeu. Falsul evanghelist se gândeşte că noutatea lui va atrage oameni la Hristos. Însă neascultarea lui (sau chiar a ei) faţă de voia lui Dumnezeu trădează că ei înşişi nu sunt ucenici adevăraţi în timp ce încearcă să facă din alţii ucenici!
Puterea evanghelizării stă în Cuvântul lui Dumnezeu; nu are nimic de a face cu tehnica. Nu înseamnă că predicatorul trebuie să neglijeze felul în care îşi face lucrarea; el trebuie, într-adevăr, să caute cuvinte potrivite, „cuvinte ale adevărului” (Ecl 12:10 ). El nu trebuie să arunce ascultătorilor săi o amestecătură de banalităţi evlavioase, fără vreo pregătire şi o grijă spirituală dinainte, ci mai degrabă el trebuie să fie înţelept şi să câştige suflete (Prov 11:30 ).
Cuvântul pe care trebuie să îl predice îl va instrui de asemenea în lucrarea lui: „ despre care şi vorbim, nu în cuvinte învăţate prin înţelepciune omenească, ci în cele învăţate prin Duhul, explicând cele spirituale prin mijloace spirituale” (1. Corinteni 2:13 ). Rugăciunea noastră este ca cititorul să fie folosit în această mare slujire, iar dacă este chemat să o facă, să se angajeze în ea potrivit principiilor biblice. Porunca apostolică stă încă în picioare: „ vesteşte Cuvântul”! ( 4:2 ; 10:8 ; 1:25 ; etc.)