"Şi Caleb a zis: Celui care va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua îi voi da de soţie pe Acsa, fiica mea." (Judecători 1:12 )
Fiind unul dintre iscoadele lui Israel, Caleb văzuse oraşul Hebron cu 45 ani înainte de intrarea în Ţara Promisă. El s-a încrezut în Dumnezeu şi în promisiunea Sa, iar Dumnezeu i-a dăruit Hebronul ca moştenire. Între timp, Hebronul a fost cucerit, iar acum se luau în stăpânire cetăţile învecinate. Celui care cucerea Chiriat-Seferul, Caleb dorea să îi dea ca răsplată pe fiica sa, Acsa, pentru a-i fi soţie.
La acea vreme, erau în poporul lui Dumnezeu - ca în multe alte popoare - cu totul alte obiceiuri decât avem noi astăzi. Astăzi ar fi cu siguranţă de neconceput ca părinţii să-i căsătorească pe copiii lor în acest mod. De asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu nu ne cheamă în niciun fel să imităm cultura Vechiului Testament. Cu toate acestea, putem urmări pur şi simplu evoluţia descendentă a societăţii zilelor noastre. Căsătoria este o instituţie dată de Dumnezeu, iar creştinii trebuie să se căsătorească "în Domnul". Alte porunci mai explicite din partea lui Dumnezeu pentru căsătorie nu găsim. Dar dacă tinerii au în inimă duhul Sfintei Scripturi, aceasta înseamnă de asemenea că pentru alegerea unui partener ei nu doar vor căuta din inimă voia lui Dumnezu, ci vor căuta şi consimţământul părinţilor.
Putea Acsa să fie pe deplin liniştită la gândul că a fost expusă ca o răsplată pentru învingător? Acsa era o adevărată fiică a lui Caleb (vezi 1. Cronici 2:49 ). Ca şi tatăl ei şi ea avea un gând viu cu privire la binecuvântările lui Dumnezeu şi ţara promisă. Acest aspect este prezentat destul de clar. Cum s-ar fi putut ea gândi la altcineva decât la un tânăr care - ca şi tatăl ei - se angaja pe deplin în cucerirea ţării şi în luarea cu adevărat în posesie a binecuvântărilor lui Dumnezeu?
"Şi Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, l-a luat; şi i-a dat de soţie pe Acsa, fiica sa" (Judecători 1:13 )
Acsa, răsplata biruinţei
Otniel, nepotul lui Caleb, a fost cel care a luat cetatea Chiriat-Sefer. Cu siguranţă interesul lui Caleb cu privire la binecuvântările lui Dumnezeu şi la ţara promisă îl impresionaseră şi pe el. El era pregătit să lupte "războaiele Domnului". - Mai târziu el a devenit primul judecător al lui Israel. - Fără îndoială că el a fost încurajat şi de "premiul" pe care Caleb îl pusese înainte.
Este după gândul lui Dumnezeu ca bărbatul şi femeia să devină "un singur trup" (Geneza 2:24 ). Acest lucru este esenţial şi din punct de vedere al unirii sufleteşti şi duhovniceşti. Cu toate acestea, Samson, unul dintre ultimii judecători ai lui Israel, a avut în mod clar cu totul altceva - frumuseţea exterioară şi atracţia fizică - înaintea ochilor şi ca urmare totul a avut un curs descendent pentru el. Totul a început când a zărit o femeie, dintre naţiuni, iar apoi s-a gândit că ar putea să întemeieze o familie cu ea.
Otniel şi Acsa erau rude apropiate. Din aceasta putem presupune că el a văzut la ea mai mult decât aspectul exterior. Cu siguranţă el ştia că ea se încredea în binecuvântările lui Dumnezeu cu privire la ţara promisă. Probabil că unii doreau să meargă la luptă deoarece Acsa avea o înfăţişare exterioară foarte frumoasă, în timp ce Otniel s-a dus plin de încredere la luptă şi a câştigat "premiul", deoarece el cunoştea şi interiorul Acsei.
Aceasta este ceea ce face ca surorile tinere de astăzi să fie atrăgătoare pentru fraţii tineri care doresc să slujească Domnului prin vieţile lor: faptul că ele au un interes adânc în ce privesc binecuvântările spirituale pe care Hristos ni le-a dăruit.
Şi Acsa îl cunoştea pe Otniel; probabil că ea s-a gândit la el şi s-a rugat pentru biruinţa lui - acest gând poate fi ca o aplicaţie la timpurile noastre.
"Şi a fost aşa: când a venit ea, a stăruit de el să ceară un ogor de la tatăl ei." (Judecători 1:14 )
Acsa şi Otniel
Odată ce căsătoria a fost încheiată şi Acsa l-a urmat pe Otniel, ea l-a îndemnat să ceară un ogor. Faptul că Acsa preţuia ţara promisă, nu poate fi interpretată decât într-un mod pozitiv. Dar nu îl conducea ea pe soţul ei? Nu a încălcat ea ordinea stabilită de Dumnezeu pentru căsătorie, care nu este legată de timp sau cultură, ci este valabilă încă de la creaţie (vezi 1. Corinteni 11:3 )? Cu siguranţă că nu este după Scriptură că soţiile credincioase să îşi zorească şi să îşi împingă soţii atunci când este vorba de poziţia în lume. Tot la fel şi în ce priveşte slujba pentru Hristos, soţiile nu trebuie să îşi conducă soţii lor, determinându-i să iasă în evidenţă. Dar în cazul Acsei a fost binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi nu este niciodată greşit când tinerele soţii îşi îndeamnă soţii să ia cu adevărat în posesie ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit. Femeia virtuoasă din Proverbe 31:10-31 se distinge chiar prin faptul că a administrat cu credincioşie moştenirea lui Dumnezeu şi chiar a extins-o: "ea se gândeşte la un ogor şi îl cumpără". Exact acest gând a fost şi în inima Acsei! Pentru ea era adevărat şi versetul: "Inima soţului ei se încrede în ea şi el nu va duce lipsă de venit". Acest lucru Otniel îl va învăţa repede.
Mai târziu, el însuşi va fi nu doar numărat printre bătrânii ţării (versetul 23), ci, după moartea lui Iosua, el va fi primul judecător şi războinic în Israel. (Judecători 3:8-11 ). Din acest punct nu mai citim nimic despre Acsa. Totuşi ceea ce Otniel a făcut în mod public pentru poporul lui Dumnezeu ar fi fost chiar imposibil fără Acsa a sa şi fără credinţa lor comună în Dumnezul făgăduinţelor. Otniel a găsit în Acsa un ajutor cu adevărat potrivit pentru el (vezi Geneza 2:20 ).
Preluat şi tradus de pe site-ul www.bibelstudium.de