John Nelson Darby s-a născut ca fiul cel mai tânăr al unei respectabile familii aristocratice irlandeze pe 18 Noiembrie 1800 în Westminster (Londra). Tatăl său, lordul John Darby of Leap Castle (Kings Country), descindea dintr-o veche familie normandă: mama lui, care i-a fost luată insă deja din copilărie, descindea din cunoscuta familie Vaughan din Ţara Galilor. Faptul că renumitul navigator Lord Nelson a preluat la rugăminţile părinţilor năşia fiului lor John, arată cât de respectabilă era familia. În cinstea lordului primeşte el al doilea prenume Nelson.
Ca băiat, John Nelson Darby a parcurs Westminster School şi a studiat apoi din 1815, la dorinţa tatălui său, la Trinity College în Dublin. Aici a încheiat în 1819 prima parte a studiului cu cea mai înaltă distincţie - "Classical Gold Medal". Studiul următor după acesta, dreptul, l-a terminat în anul 1822. Din motive de conştiinţă, John Nelson Darby a renunţat totuşi la perspectivele extraordinare, care i se ofereau în această carieră, pentru că deja aproximativ din anul 1820 ajunsese într-o profundă criză lăuntrică. El a dus o viaţă ascetică cu posturi, practici de evlavie şi mers regulat la biserică, însă nu a ajuns la claritatea în credinţă. Într-o scrisoare din anul 1871, John Nelson Darby scria încă: "După ce am fost mântuit prin harul Domnului, am petrecut şase sau şapte ani sub nuiaua legii. Simţeam că Hristos este singurul Mântuitor, dar totuşi nu puteam să spun, că Îl posedam sau că prin El sunt mântuit. Eu mă rugam, posteam, dădeam milostenie - lucruri, care întotdeauna sunt bune, dacă se fac în chip spiritual - totuşi nu posedam pacea. Simţeam însă cu toate acestea, că, dacă Fiul lui Dumnezeu S-a dat pentru mine, Îi aparţin Lui cu trup şi suflet, cu tot ce posed. În sfârşit, Dumnezeu m-a făcut să înţeleg, că eu sunt în Hristos, unit cu El prin Duhul Sfânt."
Despre studiile sale în timpul dintre 1822 şi 1825 nu ştim nimic precis, decât că s-a preocupat cu gândurile, să aleagă cariera bisericească. Din această cauză, tatăl lui a fost atât de revoltat, încât l-a dezmoştenit pe fiul său. Dar un unchi i-a lăsat mai târziu moştenire o avere considerabilă, aşa încât în timpul vieţii sale el a fost independent. În anul 1825 a fost ordinat ca ajutor de predicator ("deacon") şi în anii următori ca preot al bisericii de stat anglicane de către arhiepiscopul Magee din Dublin. Prima sa parohie a fost Calary în comitatul Wicklow (Irlanda). Aici nu a cruţat nicio oboseală, ca să-i îngrijească în mod devotat îndeosebi pe săracii săi enoriaşi, presăraţi până departe.
În acest timp s-a zdruncinat însă deja punctul său de vedere faţă de biserica de stat, cum arată prima lui scriere din anul 1827 ("Considerations addressed to the Archbishop of Dublin etc."). În aceasta s-a îndreptat contra pretenţiei arhiepiscopului Magee, ca acei catolici care treceau în timpul de atunci în număr mare la Biserica Anglicană ar fi trebuit să depună jurământul de credinţă pe împăratul britanic. El şi-a pierdut din ce în ce mai mult încrederea în întreg bisericismul de stat.
La un drum prin parohia sa a suferit asemenea leziuni la un picior, la o cădere de pe cal, încât a trebuit să petreacă iarna lui 1827/1828 în Dublin, pentru tratament şi vindecare. El a folosit acest timp pentru studiu biblic intensiv. Aici a ajuns el probabil la adevărata şi adânca pace cu Dumnezeu, care îi lipsise atât de mulţi ani, aşa cum reiese din scrisoarea citată. În timpul şederii lui în Dublin, i-a cunoscut şi pe John Gifford Bellett, Dr. Edward Cronin, Francis Hutchinson şi Brooke. După întoarcerea în parohia sa şi-a dat demisia din funcţia de preot, totuşi încă nu s-a retras din biserică. A preluat un post în misiunea internă şi le-a vestit catolicilor Evanghelia în mod binecuvântat până în 1832 în Irlanda. Din diferite surse reiese, că el s-a adunat mai des din iarna lui 1827/28 cu noii prieteni, dintre care făcea parte şi Anthony Norris Groves, şi a frânt pâinea cu ei în mod simplu. Prietenilor le-au devenit tot mai clare gândurile lui Dumnezeu despre Adunarea (Ekklesia) Dumnezeului celui viu, revenirea lui Hristos, activitatea Duhului Sfânt precum şi darurile şi slujbele în Adunare. În acest timp, între 1827 şi 1832, au avut loc şi aşa numitele conferinţe Powerscourt, care au ajutat la lămurirea punctului de vedere biblic, astfel încât John Nelson Darby a ieşit în sfârşit oficial afară din biserică.
Noile cunoştinţe dobândite de el şi de prietenii lui au fost rezultatul studiului biblic realizat cu hărnicie şi chibzuinţă, pe care Dumnezeu l-a binecuvântat în mod bogat. Ei au ţinut cu tărie la toate principiile credinţei creştine. Străduinţa lor a fost să vestească din nou întregul adevăr al Evangheliei în simplitatea, curăţia şi plinătatea lui iniţială. Dar, în afară de marile adevăruri ale Reformei, care la acea vreme se pierduseră deja din nou în parte, John Nelson Darby şi fraţii săi au vestit adevăruri, care până atunci fuseseră umbrite sau uitate:
- Adunarea (Ekklesia) lui Dumnezeu, trupul lui Hristos, este compusă din toţi credincioşii adevăraţi, care din ziua Rusaliilor sunt uniţi prin Duhul Sfânt cu Hristos, capul lor în cer (Efeseni 4:4 ).
- Această unitate îşi găseşte expresia în cina Domnului la masa Sa (1. Corinteni 10:17 ).
- Revenirea Domnului pentru răpirea credincioşilor înainte de judecăţile de la urmă este următorul mare eveniment, pe care îl aşteaptă creştinii (1. Corinteni 15:51-54 ; 1. Tesaloniceni 4:16 - 5:2 ).
- Toţi credincioşii sunt preoţi şi au intrare liberă la Dumnezeu, Tatăl (1. Petru 2:5 ). Însă Domnul a dat adunării Sale daruri deosebite pentru zidirea ei (Efeseni 4:11,12 ), care trebuie deosebite de slujbele locale (bătrâni şi slujitori, care astăzi nu mai pot fi numiţi oficial).
Acestea sunt numai câteva din adevărurile importante ale Sfintei Scripturi, care au fost descoperite şi înfăptuite. Pentru aceasta, lui John Nelson Darby i s-a ivit după ieşirea lui din biserică un câmp de lucru întins. Deja în 1830 lucrarea din Dublin s-a extins la Limerick şi în alte locuri din Irlanda. Şi în Cambridge, Oxford şi Plymouth (un nume, care este asociat partial până astăzi în strânsă legătură cu "fraţii") precum şi în Londra au luat naştere adunări mai mari şi mai mici. John Nelson Darby a străbătut de la un capăt la celălalt întreaga ţară în slujba Domnului.
În anul 1837, John Nelson Darby a început să-şi extindă activitatea în Elveţia, unde a lucrat într-un mod binecuvântat în Geneva şi Lausanne. În anii 1840 până în 1845 a străbătut din nou Elveţia şi Franţa. Acolo lucrarea s-a extins într-un mod asemănător. În anii 1847 până în 1853, călătorii repetate l-au condus în aceste ţări, unde a slujit adunărilor şi unde îi unea pe fraţi la conferinţe pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu.
La începutul lui 1853 a auzit de o grupă de credincioşi din provincia renană. A urmat un schimb de scrisori cu Carl Brockhaus, care a condus la o primă vizită a lui John Nelson Darby în Elberfeld în anul 1854. Această vizită a fost totuşi doar foarte scurtă. Pe drumul într-acolo, John Nelson Darby a zăbovit câteva zile în Olanda, unde a făcut prima vizită mai lungă fraţilor de acolo din Haarlem, Amsterdam şi Winterswijk, care se adunau separaţi de denumirile bisericeşti. Însă în primăvara lui 1855 s-a reîntors la Elberfeld, ca să înceapă traducerea Noului Testament în limba germană. Împreună cu Carl Brockhaus şi Julius Anton von Poseck a fost tradus mai întâi Noul Testament. După aceea, în anii 1869 până în 1870 a urmat şi traducerea Noului Testament în germană, la care Hermanus Cornelis Voorhoeve i-a luat locul lui Julius Anton von Poseck.
John Nelson Darby a petrecut anii 1855 până în 1857 aproape exclusiv pe continent, mai ales în Franţa, Germania (unde a stat în anii 1855 şi 1857), Olanda şi în Elveţia. Anii următori, 1858 până în 1859, a rămas de cele mai multe ori în Londra, unde a lucrat la o traducere a Noului Testament în limba franceză, care a fost tipărită la Vevey în 1859. Traducerea completă a Bibliei în franceză a fost terminată în 1881, cu contribuţia câtorva fraţi. Între timp a tradus şi publicat în 1870 o traducere a Noului Testament în limba engleză (Vechiul Testament a fost terminat mai târziu de alţi fraţi după indicaţiile lui).
În anul 1861 îi scria unui prieten: "Ştiţi, că am dorit cu ardoare un nou câmp de lucru, în care nu am fost încă, unde într-adevăr, aşa cum înţeleg, Evanghelia nu a fost dusă încă. Să mă duc din nou pe un câmp pe care l-am cultivat deja, nu îmi face bucurie. Mi-a devenit ceva obijnuit. Îmi place, să vestesc Numele Domnului acelora, care încă nu Îl cunosc". Această dorinţă s-a împlinit la sfârşitul lui 1862. În anii 1862/63, 1864/65, 1866 până în 1868, 1870, 1872/73 şi în cele din urmă 1874 până în 1877 el a vizitat Statele Unite şi Canada, iar în timpul ultimei călătorii a ajuns şi în Noua Zeelandă.
După ultima lui călătorie transatlantică, John Nelson Darby a vizitat înca o dată Germania (1878), Elveţia, Italia şi Franţa. Ca bătrân în vârstă de şaptezeci şi nouă de ani s-a întors înapoi în Anglia, unde a fost încă activ ca scriitor până la plecarea sa acasă în 1882. Scrierile sale adunate (editate de prietenul său William Kelly) cuprind 34 de volume (The Collected Writings of J.N.Darby). La acestea se adaugă încă şapte volume de notiţe şi comentarii (Notes and Comments), trei volume cu scrieri cu conţinut divers, precum şi trei volume de scrisori. Lucrarea sa cea mai cunoscută şi valoroasă este într-adevăr ediţia în limba engleză a "Synopsis of the Books of the Bible", care cuprinde cinci volume, (titlul românesc: "Sinopsis al cărţilor Bibliei"), în care John Nelson Darby dă o privire de ansamblu asupra întregii Sfintei Scripturi. El a ieşit în evidenţă şi ca poet de cântări. Cunoscute sunt Spiritual Songs şi multele cântări din cartea de cântări în engleză a fraţilor. În cartea în limba germană "Kleine Sammlung geistlicher Lieder" (Mică colecţie de cântări spirituale), numerele 67 şi 98 sunt traduceri de cântări provenite din peniţa lui.
În ultimele luni ale anului 1880, John Nelson Darby a fost foarte bolnav. Avea greutate în respiraţie şi afecţiuni cardiace. În decembrie a survenit o însănătoşire, astfel încăt putea să-i scrie unui prieten: "Prin bunătatea lui Dumnezeu îmi merge mult mai bine. În realitate nu înţeleg deloc, că am fost aşa de aproape de moarte. Nu uit al optzeci şi unulea an al vieţii mele. Chiar dacă nu frecvent, merg totuşi la adunări; pot de asemenea să fac încă munca mea obişnuită. Pe viitor se va petrece într-adevăr o schimbare cu mine, având în vedere plecarea mea care este aproape, însă nu cu privire la învăţătură sau concepţiile mele. La aceasta nu s-a schimbat nimic; am găsit totul adeverit. Este un gând plăcut, că tot ceea ce am învăţat pe alţii s-a făcut în Dumnezeu. În lăuntrul meu sunt conştient, că fac parte din cealaltă lume …cât timp încă îmi mai aparţin mie, nu ştiu. Pentru plecare, importante sunt cuvintele preaiubitului nostru Domn: ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. - În această privinţă schimbarea este perceptibilă şi o aştept."
În anul 1881, John Nelson Darby a lucrat încă la editarea unei cărţi de cântări în engleză. Pe 15 decembrie 1881 a scris o prefaţă pentru Biblia în franceză, care a apărut în 1882. La sfârşitul lui ianuarie, forţa fizică îi mai permitea să facă doar jumătate din munca lui zilnică obişnuită. În ultimele săptămâni a găsit găzduire şi îngrijire în casa fratelui Hammond în Bournemouth. Acolo a plecat acasă pe 29 aprilie 1882. Pe piatra simplă şi albă din cimitirul din Bournemouth stau cuvintele:
John Nelson Darby ca un necunoscut şi bine cunoscut,
mort în Domnul
pe 29 aprilie 1882
81 de ani
5:21
Doamne, fă să te aştept doar pe Tine,
viaţa mea să-Ţi fie închinată doar Ţie,
necunoscut pe pământ, să fiu slujitorul Tău,
apoi să moştenesc mântuirea Ta cerească.