comori.org
comori.org

Alegere şi convertire

L. M. Grant

Acest paradox este strâns legat de cel al suveranităţii lui Dumnezeu şi responsabilităţii omului.

În mod clar şi categoric, Scriptura spune că cei credincioşi sunt „aleşi după ştiinţa dinainte a lui Dumnezeu Tatăl” (1. Petru 1:2 ) şi că Dumnezeu i-a ales în Hristos „mai înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4 ). Acesta este un adevăr de o mare mângâiere şi bucurie pentru cel credincios. Dumnezeu este Cel care a luat iniţiativa în această chestiune. Aşadar, mântuirea este doar prin harul Său, nu prin fapte, nici prin vreo încercare a meritelor omeneşti. Această mântuire este veşnică: nu poate fi schimbată, deoarece Dumnezeu ne-a ales în Hristos mai înainte ca istoria să înceapă şi El nu Se schimbă. Tuturor celor care sunt născuţi cu adevărat din Dumnezeu li se dă absoluta siguranţă cu privire la acest aspect, pe baza autorităţii adevărului Scripturii.

Cu toate acestea, multe alte pasaje sunt tot atât de clare asupra faptului că omul trebuie să fie convertit doar prin pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. „dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13:3 ). „dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum copilaşii, nicidecum nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3 ). „tuturor celor care L-au primit, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu: celor care cred în Numele Lui” (Ioan 1:12 ). „Cine crede în Fiul are viaţă eternă; şi cine nu se supune Fiului nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36 ).

Multe alte pasaje oferă mântuire întregii omeniri, nu doar celor aleşi. „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.” (Ioan 3:16 ). „Pentru că oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Romani 10:13 ). „Toţi profeţii mărturisesc despre El că, prin Numele Său, oricine crede în El primeşte iertarea păcatelor.” (Fapte 10:43 ).

Mai mult decât atât, oferind mântuirea, Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să fie mântuiţi. Dumnezeu „doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” (1. Timotei 2:4 ). Domnul „este îndelung-răbdător faţă de voi, nevrând ca vreunii să piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2. Petru 3:9 ). „Dumnezeu Îşi arată propria Lui dragoste faţă de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8 ). Fapte 17:30 ne spune că Dumnezeu „porunceşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască”.

Astfel fiind lucrurile, se aşteaptă ca slujitorii lui Dumnezeu să cheme în mod serios pe toţi oamenii. „Suntem deci ambasadori pentru Hristos; ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm, pentru Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2. Corinteni 5:20 ). „noi Îl vestim, îndemnând pe orice om şi învăţând pe orice om, în toată înţelepciunea, ca să prezentăm pe orice om desăvârşit în Hristos” (Coloseni 1:28 ).

E drept că acesta este un paradox: pare a fi o contradicţie, dar nu este. Credincioşii au avut adeseori mari dificultăţi în aceasta problemă. Unii văd atât de clar o parte, încât o neagă pe cealaltă sau îi înlătură importanţa în efortul lor de a le face pe cele două să se potrivească spre satisfacţia lor. Dar ambele sunt pe deplin valabile şi de nemodificat. Unii ar spune că doar alegerea divină a lui Dumnezeu trebuie luată în considerare şi deci că Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său doar pentru cei aleşi. Astfel ei propovăduiesc o ispăşire limitată, disponibilă doar pentru cei aleşi şi pentru nimeni altcineva. Pe de altă parte, unii insistă că mântuirea depinde în totalitate de alegerea individuală, spunând că Hristos a purtat păcatele tuturor şi că singurul factor determinant pentru mântuirea lor este voia lor proprie în a accepta sau a respinge mântuirea lui Dumnezeu. Ei insistă că Dumnezeu lasă această alegere în întregime la ”voia proprie” a individului.

Ambele supoziţii sunt greşite, deoarece în niciunul din cazuri nu îi acordă credit lui Dumnezeu pentru o înţelepciune şi putere mult mai înaltă decât ar putea discerne intelectul uman. Ei încearcă să împace cele două linii ale adevărului subestimând partea care intră în conflict cu opiniile lor. Fie ca noi să nu îndrăznim să facem aceasta, ci să dăm ambelor linii greutatea şi importanţa pe care Dumnezeu le-o dă.

Evanghelia harului lui Dumnezeu în Hristos Isus este oferită printr-o credinţă desăvârşită întregii omeniri. Hristos este “ispăşire pentru păcatele [credincioşilor] noastre; dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale [păcatele] lumii întregi” (1. Ioan 2:2 ). În ce priveşte ispăşirea, Hristos este Singurul care, prin jerta Sa măreaţă, L-a satisfăcut deplin pe Dumneze în legătură cu chestiunea păcatelor oamenilor, iar valoarea acestei jertfe este într-un mod deplin la dispoziţia tuturor celor care o vor primi: nu este limitată în niciun fel. Cei care o resping se vor învinovăţi doar pe ei înşişi pentru judecata pe care o merită în totalitate. Dacă nu au crezut este pentru că nu au vrut aceasta. Aşa cum am văzut şi mai devreme, omul este în totalitate răspunzător înaintea lui Dumnezeu şi trebuie să primească mântuirea în modul dat de Dumnezeu sau este pierdut.

Pe de altă parte, alegerea este prerogativa lui Dumnezeu: acesta este dreptul Său desăvârşit. Alegerea este potrivit cu cunoştinţa Sa mai dinainte. Cu o cunoştinţă desăvârşită a întregului viitor, El a ales anumiţi oameni în Hristos mai înainte ca lumea să existe. Nimic nu a fost desconsiderat în această alegere: a fost drept, a fost înţelept, a fost extraordinar de îndurător, după cum fiecare credincios trebuie să accepte cu sinceritate.

Niciunul din aceşti aleşi nu va lipsi din compania celor răscumpăraţi etern. Tot la fel, niciunul nu va fi prezent din cei care nu au fost astfel aleşi.

Dar nimeni nu poate şti că este “ales” până când, în pocăinţă sinceră şi în credinţă, îl primeşte pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor. Acesta este un adevăr conştientizat doar de aceia care sunt aduşi prin har în prezenţa Sa. Atunci omul realizează că alegerea sa nu a fost faptul concret al problemei, ci că Domnul Isus l-a ales (Ioan 15:16 ), deoarece omul din fire este atât de păcătos şi îndărătnic încât el, de la sine însuşi, nu se întoarce la Dumnezeu. Este bunătatea lui Dumnezeu cea care conduce pe cineva la pocăinţă (Romani 2:4 ). Numai după aceasta, omul realizează că a fost într-adevăr lucrarea lui Dumnezeu cea care a lucrat pocăinţă în inima sa şi l-a atras ca să creadă în Hristos. Ce motiv pentru cea mai adâncă mulţumire şi cea mai umilă adorare!

Din moment ce acest fapt este adevărat, se ridică o întrebare în mintea noastră. De ce nu a ales Dumnezeu să lucreze aşa în inimile tuturor oamenilor pentru a-I conduce la pocăinţă? Este corect ca el să acţioneze aşa cu unii şi nu cu ceilalţi? De fapt, se susţine că dacă “alegerea” este adevărată, după cum este prezentată mai sus, atunci nu este Dumnezeu nedrept?

Cine decide ce este drept şi ce este nedrept? Ar lăsa Dumnezeu această decizie omului care s-a dovedit a fi corupt prin păcat şi nedreptate? Categoric, nu! Toată Scriptura se uneşte în a-I atribui o dreptate infailibilă şi de neclintit Dumnezeului întregii creaţii. “Domnul este drept, iubeşte dreptatea” (Psalm 11:7). “Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale” (Apocalipsa 16:7 ).

De asemenea, se susţine, cum se poate spune că Dumnezeu iubeşte lumea dacă El nu îi conduce pe toţi la pocăinţă? Este aceasta dragoste adevărată? Dar cine ia decizia finală asupra a ceea ce este dragostea? Îi lasă Dumnezeu această decizie omului care este, din cauza păcatului, atât de egocentric şi egoist? Iubeşte Dumnezeu într-adevăr lumea? Categoric! Natura lui Dumnezeu este dragoste, iar creaturile Sale sunt cu siguranţă obiecte ale dragostei Sale. Cuvântul lui Dumnezeu susţine aceasta, iar credinţa o crede într-un mod deplin şi necondiţionat. De fapt, Cuvântul lui Dumnezeu soluţionează atât problema dreptăţii, cât şi a dragostei lui Dumnezeu.

Aceasta nu este tot. Istoria demonstrează în mod concludent aceste fapte, în mod atât de predominant în minunea crucii lui Hristos. Bunătatea Sa minunată şi harul Său faţă de duşmanii Săi în contextul arestării, judecăţii şi crucificării Sale sunt o mărturie izbitoare, reprezentând dragostea Tatălui Său faţă de o lume vinovată. Din inima Sa au ieşit aceste cuvinte: “Tată, iartă-i, pentru că ei nu ştiu ce fac” (Luca 23:34 ). “Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” (2. Corinteni 5:19 ).

Deoarece Dumnezeu este cu desăvârşire drept, El nu ar putea să treacă cu vederea păcatul. El trebuie să îl pedepsească fără cruţare. Dar singurul mod prin care ar putea să pedepsească păcatul şi în acelaşi timp să îi mântuiască pe păcătoşi este prin a-L da pe singurul Său Fiu, fără păcat, pentru a purta judecata cuvenită păcatelor lor. Niciun alt mijloc nu ar putea efectua mântuirea păcătoşilor. Acea jertfă cerea o dragoste infinită şi sublimă, o astfel de dragoste ce putea fi găsită numai în Dumnezeu. Fie ca fiecare ochi doritor să privească la cruce! Putem noi să punem la îndoială faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptăţii şi al dragostei desăvârşite?

Trebuie să recunoaştem care sunt faptele simple şi să ne plecăm în faţa lor. Dacă nu înţelegem cum se împacă dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu cu faptul că mulţi nu au fost aleşi în Hristos înainte de întemeirea lumii, aceasta arată pur şi simplu faptul că Dumnezeu este mult mai mare decât noi. Înţelepciunea Sa depăşeşte puterea omului de a înţelege. Este o altă aluzie asupra faptului că Dumnezeu ne-a destinat pentru a ne cunoaşte locul ca şi creaturi, fiind mulţumiţi crezând în El chiar dacă nu înţelegem totul.

Cuvântul “predestinare” este gândit uneori ca fiind acelaşi cu alegere, dar este o diferenţă între cele două. Alegerea se referă la o persoană ca fiind aleasă, în timp ce predestinarea vorbeşte despre o persoană ca fiind aleasă dinainte pentru anumite binecuvântări, ca de exemplu “pentru înfiere” (Efeseni 1:5 ) şi “să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29 ). Predestinarea pentru astfel de binecuvântări este un alt adevăr ce dă o mare bucurie fiecărui credincios.

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *