Întâmplări sau discuţii tipice
a. Martorul şi mărturia
Un credincios istoriseşte următoarea întâmplare, în legătură cu o adeptă a sectei de care ne ocupăm: “Cu cine aş putea sta de vorbă, cu dumneavoastră sau cu doamna, gospodina casei?” Cu aceste cuvinte mi s-a adresat o femeie, în timp ce stăteam în grădină, citind Biblia. Interlocutoare mea avea în mână a geantă de culoare neagră. Am crezut că are ceva de vândut, de aceea am îndemnat-o să sune la sonerie, ca să stea de vorbă cu soţia mea. Aşa a făcut vizitatoarea, dar cum băiatul meu, care îl primise de curând pe Domnul Isus ca Stăpân şi Mântuitor, tocmai deschidea uşa să iasă din casă, cel ce a întâlnit-o a fost el.
— Ce doriţi, doamnă? i s-a adresat băiatul.
— Vreau să ofer o carte.
— Ce fel de cărţi oferiţi?
— Toate au teme biblice.
— Dar ce sunteţi dvs? În numele cărei denominaţii faceţi acest lucru?
— Sunt dintre “Martorii lui Iehova!”
— Martorii lui Iehova? Nu sunt totuna cu russeliştii, iehoviştii, studenţii în Biblie sau mileniştii?
— Puteţi să-mi spuneţi ce ştiţi despre aceşti oameni?
— Ştiu că-şi schimbă mereu numele, dar nu şi doctrina.
— Nu ne dăm noi aceste nume, ci oamenii ni le dau.
— Dar numele de Martori ai lui Iehova, oamenii vi l-au dat sau vi l-aţi ales dvs.?
— Dumnezeu ne-a dat acest nume, în Isaia 43:9,10 şi 12.
— Aceste pasaje se referă la rămăşiţa credincioasă a poporului Israel. Faceţi parte din ea?
— Nu.
— Aşteptaţi oare pe Fiul lui Dumnezeu să vină iarăşi din cer?
— O! El a şi venit.
— Ştiu, a venit ca să Se aducă jertfă pentru păcat, El Cel nevinovat pentru cei vinovaţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. V-am întrebat însă specific, dacă îl aşteptaţi pe Domnul Isus să vină a doua oară.
— Exact despre asta vă spuneam: El a venit deja!
— Cum? A doua venire a Domnului Isus Cristos a avut loc?
— Da. Nu ştiaţi?
— Nu. N-am ştiut.
— Trebuia să fi ştiut.
Băiatul a scos Noul Testament din buzunarul hainei şi a citit cu voce tare: “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt de strângere laolaltă, cu glasul arhanghelului şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi noi cei vii care rămânem, vom fi răpiţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1. Tesaloniceni 4:16-17 ).
— Spuneţi-mi: s-a întâmplat aceasta?
— Da, s-a întâmplat.
— Atunci, de ce mai sunteţi pe pământ şi oferiţi broşuri oamenilor?
— De unde ştiţi dvs. că n-am fost răpită?
— Vreţi să spuneţi că aţi fost?
— Tinere, eu n-am timp pentru oameni care n-au urechi de auzit ce spune bisericilor Duhul.
Această discuţie relevă incapacitatea acestor oameni de a mărturisi pe Domnul Isus. În afara unor fraze stereotipe ei nu spun oamenilor despre Mântuitorul şi nu pot atesta o experienţă personală cu Domnul Isus. Este limpede: Nu Dumnezeu le-a dat numele de Martori ai lui Iehova, ci şi l-au luat ei înşişi, în chip înşelător.
Dar iată cum se autocaracterizează aceşti oameni, prin pana unuia dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai sectei. Cităm din Rutherford: “În anul 1914, Domnul Isus a fost întronat ca împărat al lumii. După trei ani şi jumătate, Cristos Isus, Împăratul a apărut la templul lui Iehova (rămăşiţa care realiza prezenţa Lui pe pământ), a strâns la Sine pe urmaşii Lui credincioşi şi i-a însărcinat să meargă şi să predice evanghelia împărăţiei: Aceasta marchează începutul judecăţii lui Dumnezeu asupra naţiunilor, după cum este scris la Matei 25:32-33 ″ (Mântuire, pagina 160-161.1941). Ce diferenţă între pretenţii şi realitate! Martorii sunt incapabili să mărturisească, n-au nici o evanghelie.
b. Viaţa de familie
Un pretins martor îşi tortura soţia, pentru că refuza să se ataşeze sectei. Şi, pentru că nu concepea decât o “familie de martori”, trăia în adulter cu o russelistă. Aşa a făcut şi întemeietorul mişcării: Russel a divorţat de soţia lui.
c. Viaţa socială
Am citit despre o familie de milenişti că au fost judecaţi pentru că au manevrat imense sume de bani, fără a fi declaraţi pentru impozitele legale. Când au fost întrebaţi cum au făcut rost de acea mare sumă de bani, au spus că prin munca lor.
— Atunci de ce aţi făcut declaraţii de impozit mincinoase?
— Într-adevăr, am minţit; dar pentru că autorităţile de stat sunt de la Satan, noi l-am minţit pe Satan.
Dar ce spune Biblia despre minciună? Cităm din Apocalipsa 21:8 : “Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, urâcioşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
d. Mai înţelepţi decât medicii
Într-o familie din secta cu care ne ocupăm, pentru salvarea vieţii unui băieţel era nevoie de transfuzie de sânge. Spitalul în care era internat copilul făcuse toate pregătirile, dar părinţii băieţelului, aflând, s-au opus vehement. Argumentul? Potrivit învăţăturii pe care au adoptat-o, sufletul omului este sângele lui, iar a primi sânge înseamnă “a amesteca sufletele”. Ce departe sunt ei de ceea ce spune Biblia, care prezintă pe om ca o treime, alcătuită din trup, suflet şi duh! Carnea, oasele şi lichidele biologice – între care şi sângele – formează trupul. Sufletul este şi el o treime, având ca facultăţi inteligenţa, simţirea şi voinţa, după cum duhul are ca facultăţi intuiţia spirituală, comuniunea şi adorarea.
e. Rutherford mai deştept decât Russel
După moartea fondatorului mişcării mileniste, s-a înscăunat preşedinte Rutherford. Iată ce scrie el: “Sunt unele persoane care cred că întreg adevărul lui Dumnezeu a fost revelat printr-un singur om (Russel), înainte de octombrie 1916, de aceea ei refuză să ia în seamă revelaţia profeţiei lui Dumnezeu ulterioară acestei date şi dată de El slujitorilor Săi, adevăratul Israel sau israeliţii spirituali de după 1918.” Ce clar! Vrea să aibă şi el un loc în galeria celor care au primit revelaţii divine…
Tot Rutherford adaugă: “Înainte de venirea în templu a Domnului Isus în 1918 pentru judecată, mulţi dintre cei care predicau altora despre a doua venire erau cunoscuţi ca milenişti, russelişti sau studenţi în Biblie. Când însă Domnul Isus a curăţit templul, iar cei aprobaţi de El au fost trimişi să aducă Domnului o jertfă a dreptăţii, Dumnezeu Şi-a despărţit slujitorii Lui credincioşi de toţi ceilalţi; ei au devenit o parte a Sionului, organizaţia de elită a lui Iehova.” Ce putem deduce: succesorul lui Russel este mai ceva decât fostul lui şef. Elevul şi-a întrecut maestrul! El a primit noi revelaţii şi a devenit conducătorul organizaţiei de elită a lui Iehova. Nu putem spune nici că modestia l-a dat afară din templu, nici că n-a ştiut să centreze totul spre “importanţa” sa persoană!
Martorii lui Iehova se lansează în preziceri de date, le susţin cu toată tăria şi când istoria dezminte “profeţiile” lor, declară că profeţiile s-au împlinit întocmai, dar “în chip nevăzut”; şi, având doar ei acces la aceste evenimente invizibile, li se cade să-şi ia aureolă de iniţiaţi: iniţiaţi în năzbâtii. Alţi şefi ai lor s-au dat şi ei mai deştepţi decât Rutherford şi Russel şi au prezis marea bătălie de la Armaghedon întâi în 1920, apoi în 1925 şi, în final, cu trâmbiţe şi tobe, în 1975. Dar, desigur, înşelătoria religioasă are picioare scurte, falsele profeţii înşeală, amăgesc, dar nu se împlinesc.
f. O nădejde fără lumini!
Din nou o discuţie cu un aşa zis “martor”…
— Care este evenimentul cel mai strălucit pe care îl aşteptaţi?
— O! noi, ca Martori ai lui Iehova aşteptăm bătălia de la Armaghedon.
— Asta spune Biblia că au de aşteptat credincioşii? Iată doar câteva texte care definesc nădejdea creştinului: … “aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Cristos” (Tit 2:13 ). Fericita nădejde a oricărui credincios care se întemeiază pe Biblie este Domnul Isus, care vine iarăşi; este o Persoană, nu o bătălie, nici împrejurări, nici evenimente.
— Da, dar Isus a venit deja şi acum, ceea ce va dezlănţui evenimentele de la urmă va fi această luptă de la Armaghedon, pe care noi o aşteptăm cu nerăbdare. De fapt, după unele descoperiri, trebuia să se producă în 1975, când se împlineau 6000 de ani de la Adam, care – este dovedit – a fost creat în anul 4026 înainte de Cristos.
— Dacă aşa stau lucrurile, de ce Biblia se încheie cu acea chemare emoţionantă a Duhului şi a Miresei către Domnul Isus, să vină? Dvs. înşiruiţi evenimentele ca şi când o mare parte din textele biblice s-au perimat.
— Nu. Noi privim lucrurile în evoluţie; după lupta de la Armaghedon va urma mileniul, în acea luptă vor supravieţui numai cei care sunt Martori ai lui Iehova. Atunci, 144.000 dintre cei mai destoinici credincioşi dintre noi vor învia cu trupuri spirituale şi vor trăi în Rai pentru veşnicie; altora, care vor învia, li se va oferi cea de a doua şansă pentru mântuire.
— Nu prea înţeleg ce spuneţi. Care a fost prima şansă, care este cea de a doua şi ce temei biblic puteţi aduce pentru astfel de idei?
— Doriţi mereu “temei biblic”, dar ignoraţi profeţiile de după încheierea Bibliei.
— Dacă Scriptura spune clar că “oamenilor le este rânduit să moară o singură dată iar după aceea vine judecata”, cum pot unii oamenii să pretindă că li s-a descoperit o a doua şansă pentru mântuire? Glasul limpede al Evangheliei este: “Astăzi dacă auziţi glasul Domnului, nu vă împietriţi inimile!” Oferind oamenilor iluzia unei a doua şanse pentru mântuire, faceţi o lucrare în solda Celui Rău, care învaţă sufletele să amâne întoarcerea lor la Dumnezeu. Dar să revenim la felul în care vă definiţi nădejdea, dvs. care vă socotiţi aleşii, ceata de elită a lui Dumnezeu. Din câte am discutat până acum, înţeleg că oferiţi o nădejde postbelică unui număr limitat de oameni, 144.000.
— Este greşit. La Ioan 10 , Domnul Isus spune: “Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta.” Toţi martorii, fraţii noştri de crez care nu sunt între cei 144.000 vor trăi pe pământ şi vor moşteni pământul pe vecie. Ei vor fi supuşi unei perioade iniţiale de testare de 100 de ani. Deci, iată, avem nădejdi!
— Din câte înţeleg, nădejdile dvs. sunt extrabiblice şi, după părerea mea, înceţoşate: dacă nu ştii sau eşti aproape sigur că nu te numeri între cei 144.000, atunci tu, credincios iehovist, vei fi supus unei probe de 100 de ani. Dacă nu treci testul, ce ţi se întâmplă? Nădejdile Bibliei dau siguranţă deplină celor ce se prezintă înaintea lui Dumnezeu, întemeiaţi pe sângele Domnului Isus, care curăţeşte de orice păcat. Iată numai trei versete din Romani 8 , capitolul din Biblie care vorbeşte în mod expres despre siguranţa mântuirii:
Romani 8:1 : nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus,
Romani 8:33 : nici o acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu, a celor îndreptăţiţi de El,
Romani 8:35 : nici o despărţire pentru cei cuprinşi în dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos.
Dar de ce toate acestea? Apostolul dă un răspuns simplu, dar plin de putere: Cristos a murit, ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi (versetul 34).
Rugăm pe cititorii noştri să ne permită să oprim aici discuţia de mai sus, ca să prezentăm, pe scurt, nădejdea celor care, primindu-L pe Domnul Isus ca Mântuitor, fac parte din Biserica Domnului Isus Cristos, pe care Şi-a câştigat-o cu preţul infinit al sângelui Său.