Cuvânt înainte
Rândurile de faţă nu sunt scrise cu dorinţa de a ironiza pe acei oameni care s-au ataşat de secta religioasă care se auto-numeşte “Martorii lui Iehova”. Suntem convinşi că asemenea oameni au nevoie de ajutor, nu de ironii; ştim bine că unii dintre adepţii acestei secte sunt oameni sinceri, care s-au lăsat atraşi în rătăcire şi care au nevoie de lumină. Ni se pare că pericolul răspândirii rătăcirii mileniste este din ce în ce mai accentuat şi că este de datoria noastră să arătăm cât de periculoasă este doctrina acelora care, pretinzându-se martori ai lui Dumnezeu, neagă dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, întruparea şi apoi învierea Lui, neagă profeţiile biblice, neagă viaţa nouă, spirituală pe care o oferă Dumnezeu celor ce cred în jertfa de pe cruce a Fiului Său. Să te pretinzi “Martor al lui Iehova”, ori “student în Biblie”, ori “milenist”, ori “credincios al Sionului” şi să lepezi pe Cristos, aceasta este cu adevărat o tragedie! Da, este o tragedie pentru timpul prezent; dar va fi o judecată exercitată de Dumnezeu contra acestor oameni care s-au lăsat prinşi de rătăcire şi care, la rândul lor, atrag pe alţii în rătăcire. Nu dorim să ironizăm pe oameni, ci dorim să dăm pe faţă caracterul periculos, sub aspect duhovnicesc, al doctrinei şi practicilor acestor oameni care se rătăcesc pentru că nu cunosc şi mai ales nu cred Scripturile.
Dorim ca cititorii noştri să fie avertizaţi cu privire la conţinutul grav, dezastruos al celor susţinute de milenişti şi, respingându-le zelul de a face prozeliţi, să se îndrepte spre Acela care este Calea, Adevărul şi Viaţa, spre Domnul Isus. De Cristosul răstignit şi înviat, de Cristosul care va veni în curând, de El care ni-l descoperă pe Dumnezeu ca Tată, de El avem nevoie pentru iertarea păcatelor, pentru o viaţă nouă, pentru mergerea în cer. Ce mult dorim ca cei care citesc aceste rânduri să spună NU rătăcirilor aduse de falşi Martori ai lui Iehova şi să spună DA lui Cristos şi, prin El, Dumnezeului care este dragoste şi care cheamă pe păcătoşi ca să-i mântuiască.
Lumina Scripturii păzeşte de rătăcire
În ultima ediţie a Bibliei în limba română (1989), ca un cuvânt de introducere sunt redate următoarele gânduri legate de această Carte binecuvântată: “Biblia este cartea care cuprinde ansamblul tuturor gândurilor lui Dumnezeu şi al căilor Lui cu privire la om, în lumina planului lui Dumnezeu, alcătuit înainte de întemeierea lumii, plan care îl priveşte pe Cristos şi pe omul în Cristos; Biblia este cartea care începe de la punctul în care trecutul atinge veşnicia şi care ne conduce, prin desfăşurarea lucrurilor şi prin rezolvarea problemelor morale, acolo unde viitorul se pierde în veşnicie, după Dumnezeu”… Ce măreţe, ce bogate, ce pline de învăţăminte, ce purtătoare de adevăr, ce aducătoare de mântuire sau de răspundere sunt cuvintele Cărţii Sfinte! Pe drept spunea cineva: “Eşti răspunzător, dacă având Biblia, n-o citeşti; eşti vinovat, dacă citind Biblia, n-o crezi; şi eşti cu totul de condamnat dacă, citind şi crezând Biblia, n-o trăieşti.”
Din cele 66 cărţi care alcătuiesc Vechiul şi Noul Testament, să aruncăm o scurtă privire asupra câtorva texte din ultima carte a Bibliei, Apocalipsa. “Aceste cuvinte sunt sigure şi adevărate. Şi Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând. Şi, iată, Eu vin curând. Ferice de cei care păzesc cuvintele prorociei din cartea aceasta” (Apocalipsa 22:6-7 ).
Mai departe este scris: “Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul” (Apocalipsa 22:12 ).
Fără a intra în detalii în legătură cu cartea Apocalipsei, este nevoie să arătăm că această carte încheie Biblia, cu concluziile revelaţiei divine cu privire la adevăruri fundamentale, desfăşurate de Duhul Sfânt prin scriitori inspiraţi ai Bibliei, începând cu Moise şi terminând cu apostolul iubirii, cel care se simţea “ucenicul pe care îl iubea Isus” şi care, în timpul exilului său din insula Patmos a primit prin Duhul lui Dumnezeu revelaţia cu privire la planul evenimentelor viitoare. Această carte profetică mărturiseşte, în acord cu întreaga Biblie, că:
— Domnul Isus este Dumnezeu din veşnicii, Fiul lui Dumnezeu: “Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului”… (Apocalipsa 2:18 ). Domnul Isus este Dumnezeu. El n-a încetat nici o clipă să fie Dumnezeu, nici chiar când S-a smerit, făcându-Se asemenea oamenilor.
— Domnul Isus a fost om adevărat, a avut o natură ca a noastră, dar fără păcat (… “Isus Cristos, martorul credincios, Cel întâi născut dintre cei morţi”… (Apocalipsa 1:5 ).
— Isus Cristos este Mântuitorul, pentru că El a murit şi a înviat. “A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său… Cel viu. Am fost mort şi iată, sunt viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 1:5 şi 18).
— Domnul Isus Cristos va veni din nou, în slavă văzută, ca Fiu al Omului şi va exercita judecata lui Dumnezeu. “Iată, El vine cu norii şi orice ochi îl va vedea, şi cei care L-au străpuns” (Apocalipsa 1:7 ).
— Învierea morţilor este o realitate biblică: cei drepţi, îndreptăţiţi prin lucrarea mântuitoare a Domnului Cristos, vor învia pentru viaţă; cei nedrepţi vor învia pentru judecată, pentru a fi trimişi în iadul cel veşnic (Apocalipsa 20:11 ; 21:27 ).
— Mântuirea este în exclusivitate prin sângele Domnului Isus Cristos, Mielul lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:9-14 ).
Aceste adevăruri sunt indisolubil legate de fiecare carte şi fiecare paragraf al Scripturilor Sfinte. Aşa au crezut apostolii, aşa au crezut martirii, aşa au înţeles creştinii din biserica primară. Dar, iată, la sfârşitul secolului trecut s-au ridicat “învăţători” mai înţelepţi decât Scriptura, care, în doctrina lor neagă tocmai adevărurile fundamentale ale Bibliei. Între ei se află şi Martorii lui Iehova despre care sunt scrise, pe scurt, aceste pagini.
Să reţinem: aşa-zişii “Martori ai lui Iehova” răstălmăcesc şi contrazic Biblia şi, având “predilecţie” pentru profeţie, dau o interpretare cu totul eronată cărţii Apocalipsa. Dar, iată un avertisment care este subliniat aproape de sfârşitul Apocalipsei, aplicabil, de altfel, la întreaga Biblie: “Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta, că, dacă va adăuga cineva la ele, Dumnezeu îi va adăuga nenorocirile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta” (Apocalipsa 22:19 ). Un avertisment serios, grav: Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi omului îi stă bine să se supună Scripturii, să se aşeze sub autoritatea ei, nu să ajusteze Biblia la idei omeneşti, la înţelepciunea atât de volatilă a gândirii omeneşti. Iată de ce, credem că nu greşim dacă am caracterizat învăţătura acestui grup de oameni, care se pretind “teozofi” (posedând înţelepciune cu privire la Dumnezeu), – drept năzbâtii teologice. Desigur, dincolo de ele este un evident şi periculos duh al rătăcirii, care stârneşte groază şi compătimire.
Nici unul dintre cei care se lasă studiat de Biblie nu se poate rătăci. Cine se lasă studiat de Biblie găseşte secretul ei: Cristos este taina lui Dumnezeu, singura soluţie a lui Dumnezeu pentru absolut orice nevoie spirituală a oamenilor. La El chemăm cu toată căldura pe cititorii acestei broşuri. Pretinşii “studenţi în Biblie” se aşează deasupra Bibliei şi din această pricină nu-L pot afla pe Cristos, iar aceasta înseamnă pierzare veşnică.