comori.org
comori.org

Ce este o sectă?

J. N. Darby

Cuvântul „sectă" este folosit pentru a exprima cuvântul grecesc „hairesis", în traducerea noastră redat îndeosebi prin „partidă", înţelesul acestui cuvânt este bine cunoscut. Este folosit (în afară de Faptele Apostolilor unde se găseşte de şase ori) numai o dată în epistola către Galateni (Galateni 5:20 ) şi o dată în cea a lui Petru (2. Petru 2:1 ). În cea dintâi epistolă către Corinteni (1. Corinteni 11:19 ) este tradus cu cuvântul partidă. El înseamnă o doctrină sau un sistem de filozofie sau de religie, care îşi are adepţii uniţi prin îmbrăţişarea unei anumite învăţături.

Înţelesul lui este puţin modificat acum, deoarece biserica mărturisitoare (cel puţin cea mai mare parte din ea) şi-a luat numele de catolică, adică universală. Deci fiecare formaţie religioasă, fiecare strângere laolaltă creştină care nu aparţine de această comunitate (aşa numită catolică) este numită de către ea o sectă; pentru aceasta cuvântul a devenit un cuvânt de dezaprobare. Toate formaţiile creştine sunt uneori numite secte, în sensul de partide, când ele se despart de mulţimea creştinilor sau de cei care poartă această denumire. Oricum, cuvântul sectă implică totdeauna în el însuşi mai multă sau mai puţină dezaprobare, datorită ideii că cei care fac parte din ea sunt uniţi printr-o învăţătură sau o denumire care îi deosebeşte de ceilalţi. Nu putem spune că acest fel de a privi este în întregime greşit; aplicaţia poate fi greşită, dar nu ideea în sine. Dar ce este important este să descoperi care este de fapt o adunare de creştini pe drept meritând acest nume; şi, întrucât este vorba de adunări sau colectivităţi creştine, este nevoie să înţelegem adevăratul principiu pe baza căruia trebuie să ne strângem laolaltă. Colectivitatea care nu se bazează pe acest principiu este într-adevăr o sectă.

Deşi catolicii (aşa numiţi) au făcut o întrebuinţare rea a acestui adevăr, nu este totuşi mai puţin adevărat că unitatea Bisericii este un adevăr de cea mai mare însemnătate pentru creştini; este vorba de unitatea tuturor, care să se arate
individual în lume (Ioan 17 ) şi de unitatea ca trup al lui Hristos, format de către Duhul Sfânt coborî aici pe pământ (Faptele Apostolilor 2 ; 1. Corinteni 12:13 ). Astfel, în Ioan 17 Domnul cere Tatălui, cu privire la cei care vor crede prin cuvântul apostolilor, „ca toţi să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis" (Ioan 17:21 ). Vedem aici unitatea practică a creştinilor în comuniune cu Tatăl şi cu Fiul Său. Apostolii aveau să fie una în gândire, în cuvânt şi în faptă, prin lucrarea unui singur Duh, aşa cum Tatăl şi Fiul sunt una în firea Lor dumnezeiască (versetul 11). Apoi cei care vor crede prin cuvântul lor trebuie să fie una în părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul (versetul 21). Noi vom fi desăvârşiţi în unitatea ce se va arăta în slavă (versetul 22); dar trebuie să fim una acum, pentru ca lumea să poate crede (versetul 21).

Mai mult, Duhul Sfânt S-a coborî din ceruri în ziua Cincizecimii (Faptele Apostolilor 2 ), botezând pe toţi credincioşii din acel timp într-un singur trup, unit cu Hristos aşa cum este una capul cu trupul şi arătându-se aici pe pământ în această unitate (1. Corinteni 12 .13). Vedem clar că această unitate este pe pământ, cum se spune în capitolul 12 din 1 Corinteni: „Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună cu el". Nu suferim în cer. Şi apoi este adăugat: „Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare în parte, mădularele Lui" (versetul 27).

Capitolul întreg arată acelaşi adevăr; dar aceste versete sunt de ajuns ca să înţelegem că se vorbeşte despre Biserica pe pământ. Iată aici, deci, unitatea adevărată formată prin Duhul Sfânt: întâi unitatea fraţilor între ei; şi, în al doilea rând, unitatea trupului.

Spiritul de sectă există acolo unde vedem ucenicii uniţi în afara acestei unităţi şi strângându-se laolaltă în jurul unei opinii pe care o mărturisesc, ei fiind uniţi de însemnătatea acestei opinii. O astfel de unitate nu este întemeiată pe principiul unităţii trupului, nici al unităţii ca fraţi. Când astfel de persoane sunt unite într-o grupare şi se recunosc unul pe altul ca membri ai acestei grupări, atunci ei constituie categoric o sectă, deoarece principiul strângerii laolaltă nu este unitatea trupului; şi membrii sunt uniţi nu ca simple mădulare ale trupului lui Hristos, chiar dacă ei fac parte cu adevărat din acest trup, ci ca membri ai unei grupări deosebite. Toţi creştinii sunt mădulare ale trupului lui Hristos — ochi, mână, picior etc. (1. Corinteni 12:13-25 ). Ideea de a fi membru al unei biserici nu se găseşte în Cuvânt. Duhul Sfânt compară Biserica pe pământ cu un trup al cărui cap este Hristos (Efeseni 1:22-23 ; Coloseni 1:18 ); deci fiecare creştin este un mădular al acestui trup şi astfel al lui Hristos. Dar a fi membru al unei grupări anumite este cu totul altă idee.

Cina Domnului fiind exprimarea unităţii mădularelor (cum se spune la 1. Corinteni 10:17 ), când o grupare de creştini îşi ia dreptul de a-şi primi membrii la cină, arata o unitate cu totul opusă unităţii trupului lui Hristos. Este cu putinţă ca aceşti creştini să fie neştiutori sau să nu fi înţeles niciodată ce este unitatea trupului şi că voia lui Dumnezeu este ca această unitate să fie arătată pe pământ; dar, de fapt, ei formează o sectă, o tăgăduire a unităţii trupului lui Hristos. Mulţi dintre cei care sunt mădulare ale trupului lui Hristos, nu sunt membrii ai acestei grupări; şi cina, deşi membri participă într-un mod pios la ea, nu este exprimarea unităţii trupului lui Hristos.

Dar acum se prezintă o dificultate: copiii lui Dumnezeu sunt împrăştiaţi; mulţi fraţi evlavioşi sunt ataşaţi de cutare opinie, de cutare grupare şi sunt amestecaţi cu lumea, de dragul unor avantaje chiar în lucrurile religioase. Din nefericire sunt mulţi care nu au idee despre unitatea trupului lui Hristos sau care tăgăduiesc datoria de a arăta această unitate pe pământ. Dar toate acestea nu schimbă adevărul lui Dumnezeu. Cei care se unesc ei înşişi, aşa cum am spus, sunt în principiu o sectă. Dar dacă recunosc pe toţi creştinii ca mădulare ale trupului lui Hristos, dacă îi iubesc şi îi primesc cu o inimă largă la cină, presupunând că ei umblă în sfinţenie şi în adevăr, chemând pe Domnul cu o inimă curată (2. Timotei 2:19-22 ; Apocalipsa 3:7 ), atunci nu umblu în spirit de sectă, chiar dacă nu pot aduna pe toţi copiii lui Dumnezeu, deoarece umblu potrivit principiului acestei unităţi a trupului lui Hristos şi caut practic unirea printre fraţi. Dacă mă alătur unor fraţi să iau cina Domnului numai ca mădular al trupului lui Hristos, nu ca membru al vreunei biserici, oricare ar putea fi ea, ci într-adevăr în unitatea trupului, gata să primesc pe toţi creştinii care umblă în sfinţenie si în adevăr, nu sunt membru al unei secte; sunt mădular numai altrupului lui Hristos. Dar a te aduna pe alt principiu, în orice alt fel ar putea fi, ca să faci o grupare religioasă, înseamnă să faci o sectă. Principiul este foarte simplu. Greutăţile practice sunt deseori mari din cauza stării în care se află Biserica lui Dumnezeu. Dar Hristos este de ajuns pentru toate; şi dacă suntem mulţumiţi să fim mici în ochii oamenilor, lucrul acesta nu mai este aşa de greu.

Deci o sectă este o grupare religioasă strânsă pe un alt principiu decât cel al trupului lui Hristos. Este categoric aşa când cei care compun o grupare deosebită sunt priviţi ca fiind membri ai ei. înseamnă a umbla în spirit de sectă când numai pe aceia îi recunoşti practic, fără să gândeşti că de fapt ei sunt membri ai grupării. Nu vorbesc despre disciplina care se face în sânul unităţii trupului lui Hristos, ci de principiul pe care ne strângem laolaltă. Cuvântul nu recunoaşte în vreun fel să fii membru al vreunei biserici; el vorbeşte totdeauna de mădulare ale trupului lui Hristos. Dar acestea sunt legate împreună ca să arate unitate în mersul împreună.

Putem cita Matei 18:20 ca o încurajare preţioasă în aceste timpuri de împrăştiere, în aceste timpuri triste din zilele din urmă, când Domnul promite prezenţa Sa celor doi sau trei adunaţi împreună în Numele Său. El ne dă 2. Timotei 2:22 ca să ne îndrume pe calea voii Sale, în mijlocul confuziei care stăpâneşte în jurul nostru.

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *