Scriu pentru amândoi, pentru că abia dacă știu cine se află acolo; de fapt, dorința inimii mele este pentru toți și, prin urmare, nu veți fi surprinși că sunt interesat de starea adunării de acolo. Am auzit de la cineva și, de asemenea, prin intermediul altcuiva, doar o singură variantă a ceea ce s-a întamplat; de aceea spun puține lucruri despre acestea. N. a făcut, într-adevăr, aluzie la întrebarea care s-a ridicat, dar nu și la împrejurările concrete. Mă voi referi în principal la principii, căci veți simți că noi toți, ca aparținând unui singur trup, suntem interesați de poziția care a fost adoptată și, mai presus de toate, de gloria lui Hristos și de binele fraților noștri.
Întrebarea este cu privire la primirea sfinților pentru a lua parte împreună cu noi la Masa Domnului: poate fi primit cineva care nu se află în mod oficial și regulat printre noi?
Nu este vorba dacă trebuie să excludem persoane care sunt nesănătoase în credință sau neevlavioase în purtare; nici dacă noi, umblând în mod deliberat împreună cu cei care sunt nesănătoși și neevlavioși, nu ajungem vinovați de aceeași vină — lucru care nu este deloc limpede. Primul punct este necontestat; asupra celui din urmă, Frații au insistat — și eu împreună cu ei — cu un preț foarte dureros pentru noi înșine. Pot exista argumente subtile prin care se încearcă introducerea răului; însă noi am fost întotdeauna fermi și cred că Dumnezeu a aprobat pe deplin această poziție.
Nu aceasta este întrebarea. Dar să presupunem că avem o persoană despre care știm că este evlavioasă și sănătoasă în credință, dar care nu a părăsit un anumit sistem eclesiastic, ba chiar consideră că Scriptura favorizează existența unei slujiri rânduite sau ordinate, însă se bucură atunci când apare ocazia de a se strânge împreună cu noi. Să presupunem că noi suntem singurii aflați în acel loc sau că el nu este în legătură cu niciun alt grup din acel loc — poate stă la un frate sau ceva asemănător. Trebuie oare să fie exclus pentru că aparține unui sistem cu privire la care conștiința lui nu a fost luminată, ba chiar unui sistem pe care el îl consideră mai corect? Dacă el este cunoscut ca fiind un mădular evlavios al Trupului lui Hristos, trebuie oare să fie ținut afară?
Dacă da, atunci măsura luminii pe care o are cineva devine temeiul pentru părtășie, iar unitatea Trupului este tăgăduită de adunarea care îl refuză. Se renunță astfel la principiul strângerii laolaltă ca mădulare ale lui Hristos care umblă în evlavie, acordul cu noi devine regula, iar adunarea devine o sectă, cu membri ca oricare alta. Ei se strâng pe principiile lor — baptiști sau alții — iar voi pe ale voastre; și, dacă ei nu vă aparțin în mod oficial ca atare, nu îi lăsați să intre. Atunci principiul strângerii Fraților a dispărut și s-a format o altă sectă — să spunem, cu mai multă lumină; dar aceasta este tot ce s-a schimbat.
Poate că principiul unității tuturor mădularelor lui Hristos va da mai multă bătaie de cap, cerând mai multă grijă pentru a trata fiecare caz în parte, decât să spui: „Nu ne aparții, atunci nu poți veni”, dar atunci întregul principiu al strângerii laolaltă este abandonat. Calea aceasta nu este de la Dumnezeu.
Am auzit — și într-o anumită măsură cred aceasta, pentru că am auzit și în alte locuri oameni pripiți și violenți spunând-o — că diferitele celebrări sectare ale Cinei Domnului sunt numite „mese ale demonilor”. Dar aceasta dovedește doar lipsa de discernământ și ignoranța celui care vorbește astfel. Altarele păgânilor sunt numite mese ale demonilor, pentru că — și tocmai din acest motiv — ceea ce ofereau ei, potrivit cu Deuteronom 32:17 , ofereau demonilor, și nu lui Dumnezeu. Dar să numești adunările creștine, care mărturisesc Numele lui Hristos — deși sunt în necunoștință cu privire la adevărul eclesiastic și, din această cauză, se strâng într-un mod greșit — „mese ale demonilor”, este pur și simplu un nonsens monstruos și arată starea rea a celui care vorbește astfel. Niciun om cu judecată sănătoasă, niciun om sincer, nu poate nega că Scriptura se referă la ceva cu totul diferit.
Am auzit — nu știu dacă este adevărat — că s-ar fi spus că Frații din Anglia acționează pe acest principiu. Dacă s-a spus aceasta, este pur și simplu și în întregime fals. În timpul absenței mele în America s-au format adunări noi pe care nu le-am vizitat niciodată; însă cele vechi, care au umblat ca frați de mult timp, i-au primit întotdeauna pe creștinii cunoscuți ca fiind adevărați credincioși; și nu am nicio îndoială că același lucru s-a întâmplat pretutindeni, inclusiv în adunările mai noi și în fiecare țară. Am cunoscut persoane care au adoptat această idee — una, cel puțin, în Toronto; însă adunarea i-a primit întotdeauna pe adevărații creștini. Trei persoane au frânt pâinea în acest fel chiar în ultima zi a Domnului în care am fost la Londra.
Nu poate exista prea multă grijă în ceea ce privește sfințenia și adevărul. Duhul este Duhul Sfânt și Duhul adevărului; însă necunoașterea adevărului eclesiastic nu este un motiv pentru excludere din comuniune, atunci când conștiința și umblarea sunt curate. Dacă o persoană ar veni și ar pune condiția să-i fie permis să poată merge în același timp în ambele locuri, atunci ea nu ar veni în simplitate în unitatea Trupului. Eu știu că acest lucru este rău și nu îl pot permite; iar el nu are dreptul să impună vreo condiție Bisericii lui Dumnezeu. Biserica trebuie să-și exercite disciplina, pe măsură ce apar cazurile, potrivit Cuvântului. De fapt, nici nu cred că o persoană care merge în mod regulat și sistematic de la un loc la altul poate fi sinceră mergând la oricare dintre ele. Prin aceasta se așază pe sine într-o poziție de superioritate față de amândouă și se coboară, cu condescendență, față de fiecare dintre ele. Aceasta nu este, în această faptă, o inimă curată.
Domnul să vă călăuzească. Amintiți-vă că acționați ca reprezentând întreaga Biserică a lui Dumnezeu; iar dacă vă îndepărtați de calea corectă în ceea ce privește principiul strângerii laolaltă, vă separați de ea pentru a deveni o sectă locală, întemeiată pe propriile voastre principii.
În tot ceea ce ține de credincioșie, Dumnezeu îmi este martor că nu caut nicidecum vreo îngăduință a răului. Dar Satan lucrează, căutând să ne ducă într-o direcție sau în cealaltă — fie să distrugă caracterul larg al unității Trupului, fie să facă din aceasta un pretext pentru îngăduință în practică și în doctrină. Nu trebuie să cădem într-una dintre aceste extreme încercând să o evităm pe cealaltă. Primirea tuturor sfinților adevărați este ceea ce dă putere excluderii celor care umblă în neorânduială. Dacă îi exclud pe toți cei care umblă în evlavie, dar care nu umblă împreună cu noi, atunci această disciplină își pierde puterea, pentru că și cei evlavioși sunt ținuți afară.
Nu există o membralitate a „Fraților”. Membralitatea într-o adunare este necunoscută în Scriptură. În Scriptură este vorba despre mădulare ale Trupului lui Hristos. Dacă oamenii trebuie să fie cu toții „ai voștri”, atunci, în practică, aceasta înseamnă că devin mădulare ale trupului vostru. Domnul să vă păzească de aceasta: aceasta este pur și simplu un motiv de dezbinare.
Dacă aș veni la voi, aș cere dovezi clare cu privire la temeiul pe care vă strângeți laolaltă.