M-a izbit faptul că în rânduiala cu privire la acoperirea femeilor în Adunare (1. Corinteni 11:5,6 ) este un înţeles deosebit. Este clar (de la prima citire) că această rânduială este privită ca semnificând supunerea pe care femeia o datorează bărbatului, care este capul ei, sau supunerea pe care Adunarea o datorează Domnului. Acoperirea capului este o imagine a acestui lucru şi prin urmare este potrivit femeilor în adunare.
Însă este mai mult decât atât, pentru că apostolul adaugă: „Pentru că, dacă o femeie nu se acoperă, să se şi tundă;” şi spune că, fiind neacoperită, este „ca şi cum ar fi rasă”, şi fie că este tunsă sau rasă, aceasta ar fi o ruşine pentru ea. Însă care este ruşinea pe care ar aduce-o capul tuns sau ras al unei femei? Aceasta este explicată, cred eu, în lege, şi acolo găsim două ocazii în care femeia era rasă sau neacoperită. Mai întâi, când era o soţie suspectată de adulter (Numeri 5:18 ); în al doilea rând, când era luată captivă şi trebuia să plângă pe tatăl şi pe mama ei, nefiind încă unită cu israelitul care o luase în urma bătăliei (Deut 21:10-13 )
Starea unei femei rase exprima aşadar faptul că ea nu savura fie deplina încredere, fie deplina bucurie a soţului ei. Femeia nu trebuia să se arate cu astfel de semne asupra ei. Adunarea nu trebuie să fie văzută ca şi cum ar fi suspectată de Hristos, să ca şi cum s-ar simţi încă o captivă întristată; aceasta ar fi spre ruşinea ei. Ci acoperirea capului ei arată că Adunarea nu este în niciuna din aceste stări; ci, pe de altă partă, se bucură în încrederea Domnului ei, şi aşa trebuie să fie.
Aşadar femeia acoperită în adunare ne arată cele două lucruri privitoare la Biserică. Mai întâi, supunerea ei faţă de Domnul; în al doilea rând, faptul că ea se află sub deplina Lui protecţie, încredere şi este mângâiată de El. După cum Adunarea recunoaşte atât domnia lui Hristos, cât şi se savurează prezenţa lui preţioasă, care înlătură orice sentiment de robie, tot astfel capul neacoperit ar fi o negare a ambelor, o dezonoare pentru bărbat şi o ruşine pentru femeie şi prin urmare ar da o mărturie nepotrivită îngerilor, care învaţă de la Adunare tainele profunde ale lui Hristos (Efeseni 3:10 ; 1. Corinteni 11:10 ).
Mai întâi Hristos a fost văzut de ei (1. Timotei 3:16 ). Ei L-au însoţit de-a lungul vieţii Sale, de la iesle până în ziua învierii; iar acum ei învaţă de la Adunare, iar dacă femeile din adunare nu s-ar acoperi, îngerii ar învăţa lecţia greşit.