comori.org
comori.org

„Treziţi-vă!” „Iată, Mirele!”

Charles Stanley

Matei 25:1-13

Ce diferenţă s-ar face în biserica mărturisitoare dacă acesta şi alte pasaje similare ale Cuvântului lui Dumnezeu ar fi crezute într-adevăr. Cotropirea Angliei nu ar putea produce o mai mare surpriză sau produce o alarmă decât ar face-o trezirea bisericii adormite la realitatea că Domnul vine într-adevăr: şi totuşi aceasta este situaţia, iar ignoranţa şi nepăsarea marii mase a creştinilor mărturisitori nu dovedesc altceva decât inspiraţia divină a acestei parabole.

Trebuie reamintit faptul că această parabolă a fost spusă înainte ca actuala stare a lucrurilor să îşi aibă existenţa şi totuşi nimeni nu ar putea face acum o descriere mai izbitoare a stării prezente a ceea ce poartă numele lui Dumnezeu pe pământ. Adevărat, a fost spusă către iudei, dar îndemnul ei către noi nu este mai puţin solemn.

Pentru a ajunge la problema noastră: care ar fi situaţia mulţimilor care mărturisesc numele lui Hristos dacă El ar veni în acest moment? Care ar fi valoarea simplei profesiuni - candela fără ulei?

Este scris „Cele nechibzuite [...] n-au luat untdelemn cu ele”. Totuşi ele îşi luaseră candelele şi ieşiseră în întâmpinarea mirelui. Cât de obişnuit este aceasta în zilele noastre! Este destul de suficient să aparţii unei oarecare organizaţii religioase; un nume că traieşti, dar eşti mort. Poate o candelă frumoasă, dar fără ulei şi fără lumină. Este aceasta condiţia cititorului meu? Atunci, nu este un moment de pierdut - nu, nici o clipă; deoarece Isus spune: „Iată, Eu vin curând!”. Nu pierde o zi, nici o noapte, până nu vei ştii cu siguranţă că ai ulei în vas.

Acestea sunt cuvintele adevărului: „Aşadar fiţi gata pentru că Fiul omului vine în ceasul în care nu gândiţi”. Şi din nou „ziua Domnului aşa vine, ca un hoţ în noapte. Când spun: Pace şi siguranţă, atunci deodată vine pieirea peste ei” (1. Tesaloniceni 5:2,3 ). Da, este Domnul Însuşi care ne asigură că acest eveniment înfricoşător va lua prin surprindere lumea în acelaşi fel ca potopul în zilele lui Noe şi nimicirea Sodomei în zilele lui Lot. Acum, spunând cel puţin acestea, oare nu necesită acest subiect cea mai serioasă atenţie?

Oricum ar continua să interpreteze oamenii Scripturile, realitatea este aceeaşi: ne apropiem în mod clar de acest eveniment măreţ - venirea Domnului.

Chiar şi lumea pare conştientă că un eveniment important este aproape. Dacă nu ai untdelemn în vas, atunci o teribilă zi este aproape. Ce încercare este aceasta! Priveşte cu atenţie. Cercetează-ţi starea prin prisma acestui eveniment măreţ. Presupunem că trompeta sună, chemând pe sfinţii morţi şi vii pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh, după o oră de la citirea acestor cuvinte (şi cine poate spune că nu va fi aşa?) eşti tu gata să Îl întâlneşti pe Hristos? Acest gând îţi dă bucurie? Eşti sigur că eşti al Lui - că păcatele îţi sunt iertate - că El este Mântuitorul tău, dreptatea ta, sfinţirea ta, totul? Aşteaptă inima ta ca să Îl vadă pe Acela care te-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru tine? O, ce bucurie atunci să ştii că într-o zi Îl poţi vedea şi să fii ca El! Înaintea lui Dumnezeu, este aceasta speranţa ta binecuvântată? Sau te temi gândindu-te la posibilitatea ca aceasta să aibă loc într-o oră?

Trebuie să vorbesc deschis dintr-o observare amănunţită şi o atentă comparare a acestei parabole cu actuala stare de lucruri în aceste zile. Este evident că am ajuns la un moment când alarma trebuie să sune. Domnul permite ca avertizarea să poată fi auzită în timp util.

Nu este înfricoşător să observăm cât de puţini ştiu cu siguranţă, sau chiar şi-ar dori să ştie, că au untdelemn în vase. În zilele noastre, pare suficient să fii membru undeva şi apoi să adormi imediat. Dacă cineva pune la îndoială adevărul acestor afirmaţii, să încerce cu credinţă şi dragoste să pună această întrebare oricăror membri ai vreunei biserici sau organizaţii în oricare oraş din Anglia, iar răspunsul a cel puţin 5 din 10 va fi : „Sper că am untdelemn în vas, dar nu pot spune cu siguranţă dacă este aşa sau nu”.

Deci permiteţi-mi să insist asupra nebuniei de a lăsa această întrebare solemnă în incertitudine. Timpul se apropie cu repeziciune când uşa, fiind închisă, va fi absolut în zadar să strigi : „Doamne, Doamne, deschide-ne!”. Cât de înfricoşător este sunetul acestor cuvinte: „Nu vă cunosc”. Cine poate pricepe chinul etern al inimii ce reflectă la o viaţă de autoamăgire - un suflet pierdut ce spune: am fost profesor, învăţător sau predicator? Am citit adesea parabola celor zece fecioare. O, ce nebun am fost! foarte puţin mă gândeam că şi situaţia mea era descrisă în acea parabolă.

O, cititorule, permite-mi să te întreb fără ocolişuri: Eşti tu salvat? Ai siguranţa binecuvântată că Dumnezeu ţi-a iertat păcatele în numele lui Hristos? L-ai primit pe Hristos? Permite-mi să-ţi reamintesc că nu contează nicio clipă ce credinţă ai; dacă nu îl ai pe Hristos, credinţa ta nu va face altceva decât să îţi agraveze starea mizerabilă. Acestea sunt cuvintele Aceluia căruia Îi porţi numele: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” O, om mort, mărturisitor adormit, „Iată, El vine”. Ce ai gândi dacă ai vedea un copil încercând să oprească trenul? Aşa cum în curând raţiunea umană şi necredinţa vor împiedica venirea Fiului lui Dumnezeu. „Fiecare ochi Îl va vedea”. Clipa este fixată. Ce timp pentru această lume! Ce clipă pentru cele cinci chibzuite şi ce clipă pentru cele cinci nechibzuite! Ce clipă pentru tine şi mine! Glorificat în prezenţa lui Hristos sau aruncat în întunericul de afară. Întrebare importantă. O, lume adormită, trezeşte-te, trezeşte-te !

Şi, binecuvântat fie Dumnezeul oricărui har, ce trezire a fost şi mai este încă în multe părţi diferite ale lumii. Printre toate clasele, puterea măreaţă a Duhului Sfânt a fost simţită.

Mărturisitori reci, candele goale, au fost treziţi din somnul morţii. Beţivi, prostituate, cel mai fără grijă şi îndârjit, au fost treziţi dintr-o dată la conştiinţa îngrozitoare a păcatului. Niciun cuvânt nu poate descrie agonia sufletului prin care au trecut aceştia. Mii şi zeci de mii au fost aduşi pentru a se bucura de siguranţa binecuvântată a dragostei iertătoare şi a dreptăţii lui Dumnezeu, Duhul Sfânt asigurând inimile lor că sângele lui Isus i-a curăţit de orice păcat. Dumnezeu a fost mulţumit să folosească mijloacele cele mai umile pentru a-Şi împlini lucrarea Sa măreaţă. I-am văzut unul după altul aduşi să asculte Cuvântul de o servitoare. Ea a continuat să se roage pentru ei şi, ca răspuns la rugăciune, ei au fost aduşi imediat la Dumnezeu şi au găsit pace. Băieţii au mers pe stradă şi au adus înăuntru păcătoşi nepăsători, care au plecat înapoi îndreptăţiţi de toate lucrurile. Undeva, un orb infidel; în alt loc, un marinar bătrân blestemând, doborât complet la pământ de conştiinţa păcatului şi apoi umplut de bucuria lui Hristos. Bărbaţi în vârstă de 60 până la 80 de ani, copii mici de şase ani, toţi în acelaşi fel aduşi să cunoască siguranţa mântuirii prin sângele Mielului. Familii întregi convertite! Da, cu toate cele 50 de mile, i-am cunoscut la depărtare de sute de mile şi totuşi mântuiţi în acelaşi timp.

O! Oare toate aceste lucruri nu spun ele „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!

Încă un cuvânt cu privire la candela. Un om trebuie să aibă ulei în candela sa, altfel el nu poate avea o lumină stabilă. Untdelemn întâi, şi apoi lumină. El poate lumina fitilul fără ulei. Poate fi o flacără mare pentru moment, dar nu durează. Ce repede se stinge!

În acelaşi fel, cineva trebuie să îl aibă pe Hristos întâi şi apoi lumina; trebuie să aibă Duhul Sfânt întâi şi apoi o umblare sfântă îi va urma. Un păcătos încercând să aibă mântuirea printr-o umblare sfântă este ca un om care încearcă să obţină uleiul din arderea bumbacului.

Dacă acesta este şi cazul tău, cititorule, dacă ai căutat mântuirea prin fapte bune sau o viaţă sfântă, dacă întotdeauna ai depus eforturi uriaşe pentru a fi o persoană mai bună, dacă şi pentru o perioadă ai avut o mărturisire arzătoare că erai o persoană mai bună, atunci permite-mi să-ţi cer să iei o candelă goală, să îi lustruieşti bine exteriorul, să îi pui înauntru un fitil, dar să nu torni ulei în ea; pune-o pe noptiera ta, aprinde fitilul şi stai jos şi priveşte-o. Gata! ce flacără pentru un moment, dar cred că te aud spunând, în timp ce se stinge, „Ah! acesta sunt eu; am facut tot posibilul ca să ard, dar candela mea este goala”. Eforturile supreme ale omului sfârşesc în întuneric. Oh! cât de mulţi ce odată au apărut ca lumini arzătoare sunt acum în întunericul disperării; ei nu L-au avut niciodată pe Hristos şi de aceea nu au putut dăinui. Nu putem schimba ordinea lui Dumnezeu. Trebuie să fie cauza înaintea efectului. Flacăra va produce ulei tot la fel de repede cum faptele bune produc mântuirea. Cele cinci fecioare nechibzuite au aflat, pe propria piele, că singurul lucru de care aveau nevoie era untdelemn. „Daţi-ne din untdelemnul vostru” au spus ele când a fost prea tarziu.

Ce bocet de disperare se va ridica în acea zi din mulţimile care au avut candela mărturisirii exterioare, dar care nu L-au avut niciodată pe Hristos în inima lor. Este un pericol serios pentru copiii de credincioşi; ei cresc ataşaţi în mod stăruitor de partea părinţilor lor şi, cu o candelă goală, dorm într-o siguranţă fatală; sau în mod sincer ei luptă pentru un timp (fără untdelemn) pentru a imita lumina părinţilor lor, devin apoi descurajaţi de eşecurile repetate. Satan şopteşte „Totul este un fals!” şi nu sunt decât foarte aproape de a sfârşi, în întuneric.

Suflet trezit, îngrijorat, poate întrebi: spune-mi cum pot obţine ulei pentru candela mea goală - mântuire pentru sufletul meu pierdut? Cum pot fi gata să intru şi să fiu cu Hristos înainte ca uşa să fie închisă de tot? Ah! este acesta strigătul inimii tale rănite? Atunci am veşti bune pentru tine. Totul este împlinit; Dumnezeu Şi-a împlinit promisiunea prin aceea că L-a înviat pe Hristos dintre morţi. Jertfă scumpă, Tu ai sfârşit lucrarea pe care Tatăl Tău Ţi-a dat-o să o faci! Miel, odată înjunghiat, acum viu! Şi oh, păcătos trezit, oricât de închis este cărămiziul păcatelor tale, prin acest Hristos mort şi înviat îţi este vestită şi ţie iertarea păcatelor şi, prin El, toţi cei care cred sunt îndreptăţiţi de toate lucrurile. (Fapte 13:38 ).

O veste mai bună Dumnezeu nu ar fi putut să-ţi dea, mai mult ca sigur Dumnezeu nu ar fi putut face. Dacă Dumnezeu ţi s-ar arăta în această clipă şi ţi-ar vorbi faţă în faţă El nu ţi-ar putea spune mai multe. Nu ar putea fi mai sigur de atât; este cuvântul lui Dumnezeu către tine - iertarea păcatelor către tine, cititorul meu. Nu este aceasta ceea ce inima ta arzândă doreşte - de a fi îndreptăţită de Însuşi Dumnezeu faţă de toate lucrurile? Parcă aud cititorul meu spunând „Cum pot şti cu siguranţă că sunt îndreptăţit de toate lucrurile ?

Spune-mi două lucruri şi eu îţi voi spune ţie trei.

1. ‘’Crezi cu siguranţă că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce ca jertfă pentru păcate?’’

„O, da, cred aceasta din toată inima mea.”

„Cum crezi aceasta? Dumnezeu o spune în Cuvântul Său şi aşa o cunoşti, nu-i aşa?”

„Da, aşa este.”

2. „Crezi din inimă că Dumnezeu L-a înviat pe Acelaşi Isus dintre morţi ?”

„Da, într-adevăr, cred aceasta din toată inima mea.”

„Cum ştii aceasta?”

„Pe baza aceleiaşi simple mărturii a cuvântului lui Dumnezeu.”

Acum îţi voi spune cel de-al treilea lucru. Acelaşi cuvânt sigur al lui Dumnezeu spune „toţi cei care cred sunt îndreptăţiţi de toate lucrurile”. Deci, dacă sunt sigur de primul şi de al doilea, de ce să nu fiu şi de al treilea ?

Ştiu că Isus a murit pentru păcate; Cuvântul lui Dumnezeu spune aceasta. Ştiu că Dumnezeu L-a înviat dintre morţi; Cuvântul lui Dumnezeu spune aşa. Îl cred pe Dumnezeu. Ştiu astfel că sunt îndreptăţit de toate lucrurile; Cuvântul lui Dumnezeu spune aceasta. Da, Dumnezeu spune clar: toţi cei care cred sunt îndreptăţiţi de toate lucrurile. O! Suflet trezit, cugetă bine la aceste cuvinte de viaţă. Nu spune cel care simte sau face ceva; simţul şi făcutul vor veni după; spune: „toţi cei care cred sunt îndreptăţiţi de toate lucrurile”.

Crezi că Isus a murit, că Isus a înviat din nou? Atunci de ce să nu crezi ceea ce Dumnezeu îţi spune ţie şi oricărui păcătos care crede? El spune că eşti îndreptăţit. O, ce bucurie adâncă şi de nespus dă aceasta oricărui suflet care crede ceea ce spune Dumnezeu. Întreb, crezi în Dumnezeu? Simţămintele şi faptele tale nu mai au nimic de a face cu una sau cealalta. Hristos a murit jertfă pentru păcate. Dumnezeu a acceptat ispăşirea, deoarece El L-a înviat pe Isus din morţi. Tu crezi aceasta în inima ta şi Dumnezeu declară că eşti îndreptăţit. Adevăr binecuvântat, de neschimbat! Ai auzit astfel vocea lui Isus - chemarea lui Dumnezeu? Isus îţi spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă eternă şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5:24 ). Ah, totul este astfel clar, real, veşnic. Dispăreţi îndoieli şi temeri; dispăreţi negativism, întuneric, nesiguranţă şi creştinism fals! Pentru sufletul care crede aceste cuvinte ale lui Isus totul este adevărat, clar, sigur, da, adevăr etern. O, cititorule! auzi tu cuvintele lui Isus - crezi tu în Dumnezeu care L-a trimis? El, care nu poate să mintă, spune: „Tu ai viaţă veşnică”. O, cât de multe suflete au fost fericite cu aceste ultime cuvinte şi de ce nu şi inima ta? de ce ar mai trebui să te îndoieşti atât timp cât Isus vorbeşte atât de clar sufletului tău speriat. Dumnezeu în Cuvântul Său şi prin Duhul Sfânt îţi adevereşte ţie astfel; nu ai nevoie de o mai mare dovadă decât cea a lui Dumnezeu. Credinţa este darul lui Dumnezeu. Crezi în Dumnezeu, deci cu siguranţă ai auzit Cuvântul Său, deoarece credinţa vine prin auzire şi auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Da, pentru mângâierea ta îţi voi cita un verset din adevărul lui Dumnezeu pentru susţinerea sufletului, unde poţi vedea cum mântuirea completă, de la început până la sfârşit, este în întregime a lui Dumnezeu şi de aceea nu poate eşua:

Iar pe cei pe care i-a rânduit dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe cei pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit; iar pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi glorificat.’’ Romani 8:30 .

Este o stâncă solidă aceasta, cititorul meu - totul, totul de la Dumnezeu, de la început până la sfârşit. Suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu. Ai fost chemat de Dumnezeu? Ai crezut în Dumnezeu? Atunci îndreptăţirea ta este tot la fel de sigură cum este chemarea ta şi gloria ta veşnică la fel de sigură cum sunt cele doua.

Ridică-te, tu, cel ce dormi, şi trezeşte-te la certitudinile lui Dumnezeu - predestinat, chemat, îndreptăţit, glorificat. Suficient, Dumnezeul meu, suficient. Glorie, glorie veşnică Ţie, Dumnezeul meu; Tu eşti Cel care îndreptăţeşte prin sângele Mielului.

Repet. Cititorule, ai primit tu mărturia lui Dumnezeu ? „Şi aceasta este mărturia: că Dumnezeu ne-a dat viaţă eternă şi această viaţă este în Fiul Său.1. Ioan 5:11 . Da, dacă ai crezut mărturia lui Dumnezeu, l-ai primit pe Hristos, ai fost salvat, ai untdelemn în vasul tău pentru lumină, pentru o viaţă sfântă. Stop, nu confunda! nu este de niciun folos să încerci să duci o viaţă sfântă dacă nu eşti sigur mai întâi că ai untdelemn în vas. Necredinciosul împotrivitor va spune: „Acest om vrea să spună că dacă doar credem, putem continua în păcat, nu contează; faptele bune şi o viaţă sfântă nu sunt de niciun folos”.

Răspunsul meu e clar: faptele bune şi o viaţă sfântă nu au niciun folos în plus pentru mântuire, după cum fitilul fumegând este pentru ulei. Dar, în acelaşi timp, ar trebui să fiu nebun să spun că untdelemnul nu ar avea niciun folos în dăruirea şi susţinerea luminii. Nu, fără ulei fitilul nu va da lumină şi tot la fel de adevărat este că fără Hristos, mai întâi, fără mântuire, în primul rând, nu pot fi fapte bune şi o viaţă sfântă. De aceea Pavel, precum şi fiecare slujitor adevărat al lui Hristos, încă din timpul său şi până în prezent, au luptat împotriva falsei învăţături a faptelor necesare pentru mântuire. Fiii întunericului nu pot vedea aceasta şi prin urmare se opun (vezi Romani 3:8 ). Mărturisim că „omul este îndreptăţit prin credinţă fără faptele legii”. „Nu prin fapte ca să nu se laude nimeni”. „Fiind îndreptăţiţi prin credinţă”. Apoi, apostolul spune: „Vreau ca tu să insişti asupra acestor lucruri, încât cei care L-au crezut pe Dumnezeu să aibă grijă să fie cei dintâi în fapte bune” (Tit 3:8 ).

Acesta este adevărul simplu şi clar al Sfintei Scripturi - întâi untdelemnul, iar după aceea candela va arde. Întâi mântuirea, darul fără plată al lui Dumnezeu, iar apoi o viaţă sfântă. Ulei pentru lumină şi nu lumină pentru ulei. Hristos pentru o viaţă sfântă, nu o viaţă sfântă pentru Hristos. Aceasta este marea diferenţă dintre adevărul Scripturii şi minciuna întunericului; una îl arată pe Hristos întâi, salvarea fiecărui credincios şi singura putere şi sursă pentru o viaţă sfântă; aceasta dăruieşte pace, bucurie, siguranţa mântuirii şi putere pentru fapte sfinte. Cealaltă pune faptele pe primul loc împreună cu speranţa deşartă că dacă sunt împlinite în mod desăvârşit atunci sufletul poate fi mântuit şi, spunem cu tristeţe, aceasta se pretinde a fi evanghelia lui Hristos. Vai! sufletul, prins sub o astfel de învăţătură oarbă, este abandonat precum candela fără ulei într-un întuneric fără ajutor, din când în când o mică scânteie de speranţă şi apoi adâncimile disperării.

Te-a scăpat Dumnezeu pe tine, cititorul meu, din acest întuneric îngrozitor? Eşti sigur acum că ai untdelemn în vas, că îl ai pe Hristos în inimă, că sunt adevărate cuvintele Sale, că ai viaţă veşnică? A facut Dumnezeu să strălucească asupra ta îndurarea Sa veşnică? Atunci, te „îndemn [...] prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (vezi Romani 12 ). Numai către copiii lui Dumnezeu, cei care au fost salvaţi, sunt adresate aceste principii scumpe ale Cuvântului lui Dumnezeu. O, atunci, tovaraşii mei credincioşi, noi cei care suntem mântuiţi cu o mântuire veşnică, cu un aşa preţ, haideţi să ne ridicăm şi să ne pregătim candelele. Am ars noi oare prea neclar? Suntem chemaţi să arătăm în afară laudele către Cel care ne-a chemat din întuneric către lumina Sa minunată. O, cât am eşuat! Ce conformitate cu lumea aceasta! cât de lumesc! Cât de firesc! Câtă voie proprie! Cât de puţină ascultare a inimii de Dumnezeu! Cât sectarism ruşinos! Cât de puţină dragoste reală faţă de toţi copiii răscumpăraţi ai lui Dumnezeu! Cât de puţină dorinţă de a câştiga suflete pentru Hristos. Cât de puţină părtăşie reala şi personală cu Dumnezeu, fără de care exteriorul este doar făţărnicie. O, haideţi să ne întoarcem cu credinţă la Tatăl nostru iubitor. Fie ca fiecare, cu o smerenie a inimii, să îşi prezinte întreaga stare înaintea Sa, care este credincios şi gata să ierte şi să ne ierte de toate nedreptăţile. Domnul este aproape. Iată, vine Mirele! Candela trebuie pregătită. Fie ca Domnul să îndepărteze crusta arsă şi să ne umple cu Duhul Sfânt, ca acel puţin timp înainte de a-L vedea pe Domnul nostru să fie petrecut în deplina lumină a prezenţei Sale.

O, tovaraşul meu credincios, Mielul este vrednic de întreaga ta inimă. Cedează-i totul Lui, trup, suflet şi duh. Da, totul: timp, proprietăţi, gânduri - tot, totul lui Hristos. Nu păstra nicio parte. El nu a păstrat nimic. El a dat totul - pe Sine Însuşi pentru tine. A existat vreodată dragoste ca a Sa? O, fericit, salvat, iertat, îndreptăţit copil al lui Dumnezeu ascultă strigătul - strigătul de la miezul nopţii - Treziţi-vă, treziţi-vă şi străluciţi cu tărie! Hristos este lumina ta, viaţa ta, totul. Prin moartea şi chinul Său, prin lacrimile şi gemetele Sale, prin sângele şi prin apa care au curs din coasta Sa străpunsă, prin mâinile şi picioarele Sale străpunse, prin plecarea capului Său şi prin renunţarea la duhul Său, prin învierea şi gloria Sa, prin arătarea Sa în văzduh pentru a te chema la Sine prin zâmbetul şi întâmpinarea Sa - o, trezeşte-te, trezeşte-te! Scutură-te de somnul lumesc şi pregăteşte-te să-L întâlneşti pe Domnul tău! Iată, El vine; ieşi înainte să Îl întâmpini. O, Dumnezeule, îngăduie ca, de acum încolo, puţinul nostru timp să îl petrecem cu Tine! Fie ca nu doar vorbele şi faptele noastre, dar chiar motivele inimilor noastre să poarte lumina chipului Tău. Ţine-ne prin puterea Ta măreaţă.

Voi ce îl respingeţi pe Hristos, mărturisitori reci şi goi, câteva cuvinte şi lacrimi în plus pentru voi. Gândiţi-vă la aceste cuvinte: „şi uşa a fost închisă”, „nu vă cunosc”. Lumea lui Satan este acum alegerea voastră; ce îţi va oferi ea în acea oră? Ce proprietate va mai valora atunci? Ce plăcere îţi va mai oferi păcatul atunci? Ce valoare vor mai avea aplauzele lumii şi ale lui Satan atunci? Priveşte acea zi în faţă şi spune-mi ce va merita să ai atunci comparat cu Hristos? Cât de înfricoşătoare alegere a inimii omeneşti! Ţi-ai ales lumea lui Satan ca partea ta aici? Atunci iadul lui Satan va fi destinul tău veşnic şi într-un timp atât de scurt! Fie ca Dumnezeu să te trezească din somnul tău letal!

O formă de evlavie fără putere nu va fi de niciun folos la venirea Domnului; numai cei care au avut untdelemn în vasele lor au intrat. Da, toţi cei care nu au Duhul lui Hristos vor fi lăsaţi afară şi atunci, o, gândeşte-te la îngrozitoarea zi a mâniei Dumnezeului Atotputernic! Nu ştim clipa când Biserica lui Dumnezeu, răscumpărată prin sânge, va fi ridicată pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh. Multe lucruri nu au nicio îndoială că vor fi împlinite înainte ca Domnul gloriei să vină pe acest pământ în judecata faţă de naţiunile existente. Dar nu cunosc nicio profeţie care trebuie să se împlinească înainte ca Hristos să vină şi să îi ia pe sfinţii Săi pentru a se întâlni cu El. Deci, prieteni, haideţi să veghem şi să aşteptăm întâlnirea cu Domnul nostru. O, cum va fi să vedem acea faţă, acel zâmbet - căldura şi profunzimea dragostei despre care nicio pană nu poate scrie, nicio limbă să vorbească. Ah, copil al lui Dumnezeu ce eşti încercat şi suferi mai aşteaptă puţin şi vei intra în bucuria Domnului tău; nu vei mai fi ispitit, nu vei mai păcătui, nu te vei mai întrista din pricina Lui. Iar cei care au plecat mai înainte, de care a fost greu să te desparţi, cum va fi să te reîntâlneşti - să te reîntâlneşti şi să nu te mai desparţi! Ce este această lume pentru noi care aşteptăm o bucurie atât de veşnică şi atât de divină? „Voi vedea faţa Ta în dreptate; voi fi satisfăcut când mă voi trezi în chipul Tău.” Gândiţi-vă, voi copii ai lui Dumnezeu, săraci şi dispreţuiţi de lume, la gloria care vă aşteaptă pentru totdeauna cu şi ca Domnul.

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *