comori.org
comori.org

Trei scrisori adresate unei credincioase și fiicei sale

J. N. Darby

Prima scrisoare

Scumpă soră,

Fără îndoială, pierderea fiicei dumneavoastră va însemna o lovitură grea și un mare gol în familia dumneavoastră; într-un fel sau altul eu m-am preocupat multă vreme cu moartea în Hristos – și, ca om credincios, am primit-o surâzând. Este un lucru grozav, admit aceasta, dar acum este pentru mine un câştig.

Dumnezeu vrea să fim în lumină perfectă. Drumul vieții lui Hristos - din cauza noastră - a trecut prin moarte. Lucrul acesta nu este neapărat necesar și pentru noi, pentru că moartea a fost complet învinsă; dar Hristos, care a învins-o, este acolo cu noi, dacă trebuie să pășim pe acest drum ca să ieșim din ce este rău şi întinare pentru a intra în lumina şi în desăvârșita bucurie a prezenței Sale.

Dacă ceva nu a fost rezolvat înaintea lui Dumnezeu, se poate ca moartea să constituie un moment dureros; pentru că sufletul trebuie să răspundă bucuriei care este pregătită pentru noi. Dar, în ea însăşi, moartea nu este decât dezbrăcarea de ce este muritor şi trecerea sufletului în lumină, în prezenţa Domnului Isus.

Ceea ce este întinat sau în dezordine este părăsit. Ce bucurie pentru noi! Mai târziu, trupul se va regăsi în putere şi în glorie, integru și nemuritor. Nu mai avem de așteptat decât foarte puțin.

Salutaţi cu dragoste pe toti copiii dumneavoastră. Simt sincer împreună cu ei pierderea de care sunt pe cale să aibă parte.

Scumpa dumneavoastră fetiţă ar fi fost bucuria oricărei familii în care s-ar fi aflat. Ea va fi o bucuria familiei lui Hristos, suntem îndreptățiți să spunem aceasta. Este mângâierea celor care mai sunt încă în călătorie, aici, jos.

Dumnezeu ne pregăteşte pentru cer desfăcând puțin câte puțin legăturile prin care - ca niște copii ai lui Adam - suntem încă legaţi de pământ. Hristos ia locul tuturor acestor lucruri şi atunci totul decurge cel mai bine.

Dumnezeu să binecuvânteze pentru toată familia această încercare dureroasă, în care El, Dumnezeul oricărui har, a amestecat în amărăciunea cupei  iubitoarele Lui mângâieri pline de bunătate.

Vă trimit și această scurtă scrisoare pentru fetiţa dumneavoastră; mă tem să nu fie prea lungă, dar sunt sigur că - prin harul lui Dumnezeu - ea se va bucura de aceste câteva cuvinte, când puterea îi va permite s-o citească în liniște. Se va gândi la Hristos şi prin aceasta va fi înviorată. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă facă să vă bucurați de toată bunătatea Lui, chiar în această încercare.

 

A doua scrisoare

Scumpă M.,

Mi-ar fi fost tare drag să vă pot vedea odată aici, jos, înaintea plecării dumneavoastră; dar Cel care  conduce toate lucrurile cu dragoste desăvârșită a rânduit altfel, dumneavoastră veţi intra înaintea mea în cer.

Moartea nu este un accident care soseşte fără voia lui Dumnezeu; ea nu mai are putere asupra noastră, pentru că lsus Cel înviat ţine cheile ei. Este prețios lucru să ştim că El a obținut o biruinţă completă asupra morţii şi asupra a tot ce stă împotriva noastră, astfel încât avem parte de o eliberare deplină.

În afară de ceea ce ține de trup, noi am fost eliberaţi de toată sfera în care domnește păcatul şi am fost strămutaţi în împărăţia unde străluceşte în dragoste splendoarea Chipului divin; acolo unde Dumnezeu umple totul, potrivit cu favoarea pe care o are faţă de Hristos. El L-a glorificat pe Dumnezeu prin împlinirea răscumpărării; după perfecţiunile pe care le-a arătat în lucrarea Sa.

Trebuia ca Dumnezeu să fie arătat în aceste perfecțiuni, ca să răspundă lucrării lui Hristos; era potrivit ca El să răspundă lucrării lui Hristos în dragoste, în glorie şi prin exprimarea desfătării pe care Și-a găsit-o în El. Numele Dumnezeului şi Tatălui Său a fost dezvăluit în toată splendoarea sa, în dragoste. Hristos a fost „ascultat dintre coarnele bivolilor” (Psalmul 22:27 ). El a fost înviat dintre cei morți prin gloria Tatălui. Apoi a vestit numele Său fraţilor Săi iar Hristos Îl laudă în mijlocul adunării.

Am vrut să vă conduc până la acest punct prin aceste gânduri, care – de altfel - vor părea abstracte. Toată această favoare străluceşte asupra dumneavoastră: ceea ce Dumnezeu a fost pentru Hristos ca Om - pentru că Hristos L-a glorificat pe Dumnezeu referitor la păcatul care-L dezonorase - ce a făcut Dumnezeu aducându-L pe Hristos în glorie, în prezenţa Sa,  ca El să fie pentru dumneavoastră, care sunteți rodul muncii sufletului Său. Gândiți-vă la aceasta, scumpă soră. Mai mult, Hristos a devenit infinit de scump inimilor noastre, datorită lucrării Sale pentru noi. S-a dat El Însuși pentru că El a iubit fără margini. Nu este nimic în Hristos care să nu fie al dumneavoastră; El n-a putut să dea mai mult decât să Se dea pe Sine Însuși. Ce dar nespus!

V-am scris cu câtva timp în urmă că bucuria noastră este în a gândi la El. Dumneavoastră nu sunteți o creștină bucuroasă. Înțeleg, știu motivul. Este efectul disciplinei. Hristos n-a avut loc deplin in inima dumneavoastră. Vedeți, nu vă ascund nimic. Dar aceasta nu este tot: nu vă încredeţi îndeajuns în harul Său. Recunoașteți tot ceea ce ar putea fi un nor între sufletul dumneavoastră şi dragostea Lui. Veţi face aceasta, știu; dar harul, iubirea desăvârşită a lui Isus, care este mai presus de toate greșelile noastre, dragostea prin care S-a dat pentru toate păcatele noastre şi care în toate ocaziile de slăbiciune ne arată perfecțiunea Sa, ei bine, nu vă gândiți îndeajuns la acestea.

Această iubire divină, dar personală, a Mântuitorului trebuie să vă umple inima şi atunci veţi avea nu numai pace, ci şi bucurie.

Pacea este mai importantă decât bucuria şi mi-ar plăcea să aveți o bucurie mai mult profundă decât demonstrativă; dar, dacă Isus este în adâncul inimii dumneavoastră, Hristos, care a şters orice urmă de rău în noi și în care trăim, atunci bucuria dumneavoastră va fi profundă. Să fie așa!

Inima dumneavoastră să fie umplută de persoana lui Isus, de dragostea şi de sentimentul harului Său. El v-a mântuit, v-a spălat, a devenit Viaţa dumneavoastră pentru ca să vă bucurați de acest har al lui Dumnezeu. Ce aţi putea avea mai mult decât pe El? Vedeți deci bunătatea Lui în pacea pe care v-o dă, în purtarea de grijă cu care vă înconjoară cu atâta afecţiune!

După mine, această împrejurare este doar plecarea unui membru din familie puțin mai devreme decât ceilalţi, ca să meargă acolo unde în curând vor fi toţi adunaţi.

Noi suntem aici numai în trecere; în curând va înceta pelerinajul nostru. Ce har, când orice urmă din ceea ce - într-un fel sau altul - ne-a reţinut legaţi de lume, de mizerie şi de necaz, va fi dispărut pentru totdeauna! Atunci ne vom găsi în lumină, unde totul este perfect. Încredeţi- vă în dragostea Lui!

Repet: credeţi că El a anulat complet tot ce se află între noi şi lumina Lui curată şi că a şters în noi tot ce nu se potrivește acestei lumini. Ce bun este El! Ce har! Şi urmează să fiți împreună cu El! Ce binecuvântare!

Bucuraţi-vă deci, scumpă soră: în curând vom fi cu toții acolo. Încă puţină trudă și totul se va sfârşi în glorie neumbrită  și în dragoste. Dumneavoastră mergeți înaintea noastră iar în cer va trebui să aşteptaţi, în vreme ce ceilalți aşteaptă împlinindu-și slujba aici jos.

Dumnezeu să fie cu dumnea voastră! Prezenţa Domnului Isus, fidel şi plin de bunătate, să vă sprijine şi să vă bucure inima!

Sper că această lungă scrisoare nu vă va obosi. Aș putea să vă spun încă mai multe, dar în curând le veţi cunoaşte mai bine decât mine; este un mare motiv de bucurie şi un imens har! Pacea să fie cu dumneavoastră! Îi cer lui Dumnezeu binecuvântarea divină peste dumneavoastră şi acest lucru face bine inimii oricui.

 

A treia scrisoare

Scumpă soră,

Așadar scumpa dumneavoastră fiică este deja în cer. Vă mulţumesc, soră scumpă, că mi-aţi dat aceste detalii. Nu doar că am iubit-o cu sinceritate, ci de asemenea văd în ea un tablou atât de adevărat al lucrării Duhului în legătură cu întreaga ei viață. Când spun „adevărat” doresc să spun că  nu erau numai sentimente, ca acelea pe care le reproduc prietenii ca să amplifice evlavia unei persoane decedate, ci aceea ce dovedește o lucrarea reală a lui Dumnezeu, făcută într-un suflet prin experienţele adevărate ale acelui suflet. Aceasta valorează mai mult decât cele câteva flori artificiale răspândite pe un mormânt.

Cred într-adevăr că moartea fiicei dumneavoastră va face un mare gol în familie, pentru dumneavoastră şi pentru toţi. Dar Dumnezeu dispune de tot , iar El face toate lucrurile bine.

Iar acum ea va fi depusă (cel puțin rămăşiţele ei muritoare) lângă tatăl ei. Ei vor fi înviați împreună. Nu o vom lua înainte unul altuia când vom părăsi această lume, pentru că vom fi cu toți împreună, binecuvântat să fie Dumnezeu!, atunci când vom înviați din ţărână.

Mă gândesc cu plăcere la acest frate drag că se va deștepta acolo unde nu este nici grijă, nici durere. El va fi lângă Mântuitorul său, şi fiica lui împreună cu el şi apoi toţi ceilalți credincioşi care sunt în morminte, care nu mai sunt în această lume agitată.

Mi se pare că observ o anumită schimbare în felul  în care simt cu privire la cei care merg înaintea mea şi care sunt mai tineri decât mine. Era o vreme când îmi spuneam mereu „ Ei bine, tu vei muri în curând, de vreme ce aceștia s-au dus”. Dar acum am mai curând sentimentul că sunt mort și că-i văd pe alţii mergând înaintea mea, ca să ajungă în prezenţa Domnului. Tineri sau bătrâni - nu contează prea mult. Iar eu mai rămân aici pentru a sluji, poate până la venirea Domnului, sărac în slujire (recunosc), dar dedicându-mi viața ei și numai ei. Este un imens privilegiu dacă am ști numai să-l conștientizăm, un privilegiu care ne face străini oriunde pe pământ şi acesta este, ca întreg, un câştig adevărat chiar pentru timpul prezent.

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *