comori.org
comori.org

Bolnav din cauza delăsării în mărturia pentru Isus

din revista „Cercetați Scripturile”

Mulţi credincioşi răspund la întrebarea „Eşti mântuit?“ cu „Da!“ Dar la întrebarea „Eşti fericit?“, răspund  „Nu!“ Sunt desigur diferite motive pentru această stare de boală. Cel mai des întâlnit motiv este delăsarea în mărturisirea harului primit. „Deoarece cu inima se crede spre dreptate“ - acesta este un adevăr. „Şi cu gura se mărturiseşte spre mântuire“ - acesta este alt adevăr. „Bucuria mântuirii“ lipseşte acolo unde lipseşte mărturisirea cu gura înaintea copiilor lumii din cauza fricii de oameni. Însă acolo unde această mărturisire are loc dintr-o inimă mulţumitoare, bucuroasă, Domnul Isus mărturiseşte înaintea Tatălui numele aceluia care Îl mărturiseşte şi trimite bucurie şi putere în inimă (Luca 12:8,9 ; Faptele Apostolilor 5:27-32,40-42 ). Cât de important este ca cei născuţi din nou să mărturisească imediat, fără ezitare, mântuirea de care au avut parte, în familia lor, rudelor lor, prietenilor şi colegilor de lucru. Printr-un comportament cu totul schimbat să se aşeze clar de partea Domnului Isus! „Veniţi, ascultaţi, toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, şi vă voi spune ce a făcut El pentru sufletul meu!“ (Psalmul 66:16 ). Orice zi de amânare a acestei mărturisiri va face ca situaţia să devină tot mai grea. Ucenicul care a devenit credincios să-şi plece genunchii lângă patul său în prezenţa tovarăşilor care împart cu el acelaşi dormitor, dar care nu sunt mântuiţi, chiar din prima seară, să rostească în linişte o rugăciune atunci când se pune la masă şi să citească Biblia de îndată ce are timp pentru aceasta. Tot aşa să fie şi în celelalte împrejurări din viaţă: şcolari şi şcolăriţe credincioase, muncitori credincioşi, medici credincioşi, funcţionari credincioşi etc. Pentru un copil al lui Dumnezeu nu există fericire, pace şi putere, dacă nu este depusă mărturia clară şi cu bucurie pentru Mântuitorul nostru minunat (citiţi 1. Tesaloniceni 5:8-11 , Evrei 4:14-16 ).

Atunci când Domnul Isus l-a eliberat pe îndrăcit din lanţurile şi chinurile lui îngrozitoare şi acesta i-a fost recunoscător, Domnul Isus i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi spune-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine“ (Marcu 5:19 ). „Voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea. Sufletul meu se va lăuda cu Domnul, cei blânzi vor auzi şi se vor bucura!“ (Psalmul 34:1,2 ; a se compara şi Psalmul 40:16 ; 57:7-10 ). Este un sfat greşit, atunci când se spune celor de curând întorşi la Dumnezeu: „Stai liniştit! Lasă pe oameni să recunoască din comportarea ta că tu eşti credincios!“ Desigur, comportarea este hotărâtoare, dar mărturisirea clară cu buzele ţine de aceasta. Una o confirmă pe cealaltă. Sunt firi gălăgioase, care se grăbesc să vorbească în timp ce comportarea lor nu se potriveşte cu ceea ce spun. Acestora trebuie să li se spună: „Nu vorbi atât de mult, ci arată mai întâi prin comportamentul tău şi în lucrarea ta că Isus a făcut ceva pentru tine!“ (citiţi Filipeni 2:14,15 ; Matei 8:4 ). Creştinii care reduc la tăcere credinţa lor, mântuirea lor, harul de care au avut parte în Domnul lor cel minunat, vor deveni tot mai apăsaţi şi mai lipsiţi de putere.

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *