comori.org
comori.org

Cum să „alergi bine”

F. B. Hole

UN PUNCT DE PORNIRE BUN

Dacă tocmai te-ai întors la Dumnezeu, atunci înaintea ta stă o nouă epocă a vieţii tale. Fără îndoială că lucrurile ţi se par noi, şi calea pe care începi să umbli pare un pic misterioasă. Aş vrea să îmi dai voie ca, la fel cum a făcut „Interpretul” pentru „Creştin” în „Călătoria Creştinului”, să îţi arăt câteva lucruri care, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, să te ajute la începutul vieţii tale de creştin.

Nu am prea mult de spus despre trecutul tău – problema lui este rezolvată; nici despre viitor – el este sigur: atât una cât şi cealaltă prin valoarea sângelui preţios al lui Hristos. Gândurile noastre trebuie să se concentreze asupra prezentului. Tu eşti o mare pierdere pentru Satan, şi el ştie că te-a pierdut pentru totdeauna, şi de aceea va încerca din răsputeri să strice mărturia ta pentru Domnul în timpul de acum.

Dacă te poate face să Îl dezonorezi pe El, este cu atât mai fericit, şi dacă nu, bine! are câteva mijloace foarte eficiente de a împiedica creşterea spirituală şi de a face din sărmana sa victimă orice altceva decât un creştin fericit.

Regnul animal este împărţit în două mari clase: Vertebratele – cele care au coloană vertebrală, şi Nevertebratele – cele care nu o au. Şi credincioşii pot fi clasificaţi la fel, şi doresc din inimă ca tu să fii un creştin „vertebrat”, având coloană vertebrală, fiind caracterizat de hotărâre şi vigoare spirituală, şi nu de a sta pe loc sau a da înapoi.

Te avertizez încă de la bun început că este greşit să gândeşti că întorcându-te la Dumnezeu ai ajuns în punctul cel mai înalt, la ţinta cursei creştine. Adevărul este că întoarcerea la Dumnezeu, departe de a fi o ţintă, este linia de start. Cursa tocmai începe, aşa că nu este momentul să iei lucrurile cu uşurătate, ci să te pregăteşti serios de acţiune. Ar fi bine dacă fiecare persoană mântuită l-ar imita pe Saul din Tars (care mai târziu a devenit apostolul Pavel), punând întrebările pe care le-a pus şi acesta după convertirea (Fapte 9:5,6 ). Prima dintre ele a fost: „Cine eşti Doamne?”, iar a doua, „Ce să fac Doamne?”.

Isus este şi Domnul Tău: nu doar Mântuitorul tău – binecuvântat fie Numele Său! – ci Domnul tău. Cu siguranţă că eşti de acord cu lucrul acesta, altfel convertirea ta nu este reală; şi atunci fii gata să te ridici şi să mergi la porunca Sa, aşa cum a făcut Saul. În epistola adresată celor care se convertiseră de la iudaism la creştinism, găsim îndemnul: „să mergem înainte spre desăvârşire” (Evrei 6:1 ). Ia aceste cuvinte, „să mergem înainte”, ca pe un motto, pe care să îl ai în permanenţă înaintea ta; pentru că, la fel cum un biciclist trebuie să continue să pedaleze dacă vrea să înainteze, tot astfel şi noi trebuie să înaintăm dacă creştinismul nostru este mai mult decât un nume fără valoare.

Îţi doreşti totuşi un început bun. Atunci, înainte de toate, fii sincer. Dacă încă ai temeri şi îndoieli chinuitoare despre poziţia ta înaintea lui Dumnezeu, ai curajul să recunoşti lucrul acesta, mai de grabă decât să continui să spui că totul merge bine atunci când nu eşti sigur. Chiar dacă le-ai spus predicatorului şi prietenilor, poate chiar de multe ori, că eşti mântuit; mărturisirea ta nu îi va surprinde foarte mult – dacă îşi cunosc propriile inimi – şi te vor putea ajuta. În orice caz, fii sincer. Nu spune „Înţeleg” dacă nu înţelegi. Nu merge niciun pas mai departe de ceea ce eşti sigur, doar pentru a face plăcere prietenilor. Este cu mult mai bine să ai răbdare până ce eşti bine înrădăcinat pentru că altfel nu vei începe niciodată cursa bine.

MĂRTURISIREA

Dar imediat ce ai Cuvântul lui Dumnezeu ca temelie pentru picioarele tale şi eşti sigur, mărturiseşte-L pe Hristos imediat, nu lăsa nimic să te întârzie. Este prea adevărat proverbul care zice: „Cel care ezită este pierdut”. Scriptura spune: „Dacă vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre morţi, vei fi mântuit” (Romani 10:9 ). Nu vei fi niciodată fericit dacă nu vei face aceasta, pentru că vei fi doar un ipocrit. Înăuntrul tău creştin, în afară continui să fii un bărbat sau o femeie din această lume, dus de curent, făcând ceea ce fac ceilalţi, zâmbind timid atunci când cei din lume îşi îndreaptă săgeţile ironiei lor şi batjocoresc subiecte sfinte, temându-te să nu pari ciudat, dar în acelaşi timp urându-te pe tine însuţi pentru că acţionezi astfel. Vai! cât de trist!

Nu mai sta tremurând pe mal, ci fă-ţi curaj şi sari înăuntru. Nu te gândi la şoc; la batjocură, la dispreţ, la umărul rece; nu va fi nici pe jumătate atât de rău pe cât îţi imaginezi, şi apoi va fi urmat de strălucirea unei păci şi a unei bucurii pe care nu le-ai cunoscut niciodată. Începi de acasă. „Du-te acasă, la ai tăi, şi spune-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine” (Marcu 5:19 ).

O dată ce L-ai mărturisit pe Domnul, ai început bine ca şi creştin, şi dacă mă întrebi ce va da putere vieţii tale de credinţă, şi ce îţi va asigura un drum de succes şi care să Îl glorifice pe Dumnezeu, îţi spun „Să ai o inimă hotărâtă”.

Ai auzit despre generalul care, după ce şi-a debarcat oamenii, a ars corăbiile cu care veniseră, nimicind intenţionat orice şansă de retragere. A făcut-o pentru ca niciunul din oamenii săi să nu fie tentat să arunce o privire plină de regrete înapoi. Acţionează pe acelaşi principiu, şi rupe-o hotărât cu lumea din spatele tău, şi hotărăşte-te în inima ta, prin harul lui Dumnezeu, ca Hristos şi voia Lui să fie pe primul loc, să fie ceea ce te călăuzeşte înainte de toate în orice situaţie. În lume are succes omul care, după ce şi-a fixat un ţel – fie bani, fie cunoştiinţă, fie putere – se concentrează asupra lui cu loialitate neabătută, cu perseverenţă şi tenacitate. Ţelul său îl controlează, totul este subordonat acestuia, şi poate ajunge să fie milionar, sau om de ştiinţă, sau prim ministru. În situaţia ta, dacă Îl faci pe Hristos ţelul tău, El te va controla, şi vei putea să faci totul pentru a sluji intereselor Lui, şi, la sfârşit, vei primi cea mai mare răsplată posibilă, „Bine rob bun şi credincios”, chiar de pe buzele Sale.

PRIMA CĂDERE

Probabil că nu vor trece multe zile, sau poate nici chiar ore, de la întoarcerea ta la Dumnezeu şi până când vei descoperi că există multe capcane pe calea ta. Lasă-mă să îţi arăt câteva dintre acestea, pentru ca, fiind prevenit, să poţi, cu ajutorul lui Dumnezeu să fii şi pregătit. Pentru început, este un moment de mare tulburare atunci când cazi prima dată după întoarcerea ta la Dumnezeu, mai ales dacă înainte de aceasta erai robul unui anumit păcat sau obicei rău. Niciunul dintre noi însă nu este scutit de această experienţă. Bucuria mântuirii este în inimile noastre, timpul zboară şi suntem atât de fericiţi, şi ni se pare că nu va mai fi niciun nor şi nicio întristare pe calea noastră, când, deodată, pe neaşteptate, ne trezim jos! Ah! ruşinea amară şi durerea care ne umplu inimile, şi, cine ştie? – poate că unii dintre voi, cei care citiţi aceste rânduri, aveţi chiar acum inimile pline de acea ruşine şi durere. Şi poate că, pentru a înrăutăţi lucrurile, prietenii tăi din lume au observat acest lucru şi nu îşi ascund bucuria faţă de tristeţea ta, iar prietenii creştini nu îţi arată prea multă simpatie, şi pur şi simplu nu ştii ce să faci.

Şi tocmai acum Satan găseşte ocazia să îţi şoptească lucruri de genul: „Nu prea ţi-a reuşit încercarea de a fi creştin. N-ar fi oare mai bine să renunţi, şi să nu te mai faci de râs şi să nu-L mai dezonorezi pe Domnul tău?”. Dorinţa lui este să te facă să îţi pierzi încrederea în Dumnezeu. Dar nu asculta niciodată cuvintele lui.

Prietene, lasă-mă să îţi spun ce să faci. Nu te da bătut, ci smereşte-te şi mergi înainte.

Smereşte-te, adică, vino cu umilinţă şi judecată de sine înaintea lui Dumnezeu, amintindu-ţi că, deşi tu te-ai schimbat, El este Acelaşi. Acest păcat al tău este unul dintre acelea multe pentru care Hristos a suferit pe cruce, iar acum El s-a înălţat la cer pentru a fi Mijlocitorul tău (1. Ioan 2:1 ). Dumnezeu rămâne Tatăl tău, şi cuvântul Său pentru tine este – „Dacă ne mărturisim păcatele, El [Tatăl] este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate” (1. Ioan 1:9 ),

Deci, pune-te pe genunchi şi mărturiseşte lui Dumnezeu, şi de la El, Tatăl tău, vei primi iertare; iar acest proces prin care treci va avea şi un efect curăţitor asupra ta, şi, cu încredere mai mare în El, şi mai puţină în tine, mergi înainte.

VECHIILE TOVĂRĂŞII

Încă un lucu. Ai grijă la vechii prieteni şi tovarăşi. Uneori atunci când cineva se întoarce la Dumnezeu şi îşi începe drumul în mod strălucit, Îl mărturiseşte pe Domnul şi caută să se despartă de vechii prieteni, aceştia, din motive proprii, nu vor să se despartă de el, şi fac tot posibilul să îl ţină aproape de ei. Uneori se întâmplă că, pe măsură ce trec anii, dragostea începe să se răcească, şi credinciosul începe încet-încet, şi tot mai repede cu timpul, să alunece înapoi spre oameni şi lucruri pe care odinioară le-a părăsit.

Uneori ne amăgim cu ideea foarte subtilă şi periculoască că întorcându-ne la vechii noştri prieteni necredincioşi le vom câştiga mai eficient atenţia şi îi vom influenţa în bine. Este o mare greşeală. Nu îi vom ridica. Ci ei ne vor trage în jos.

Faptul acesta este confirmat de experienţa multora, dar şi de Scriptură.

Iosafat a fost unul dintre cei mai buni împăraţi din Iuda, iar Ahab a fost cel mai rău împărat care a dezonorat tronul lui Israel, şi totuşi citim „Iosafat... s-a încuscrit cu Ahab” (2. Cronici 18:1 ).

Care a fost rezultatul? L-a ridicat Iosafat pe Ahab la nivelul său, astfel încât să poată spune cu satisfacţie: „Ai ajuns ca mine”? Nicidecum; ci exact invers. În versetul 3 al aceluiaşi capitol citim cu Iosafat spune „Eu sunt ca tine”, şi această afirmaţie nu îl face să roşească de ruşine.

A urmat apoi expediţia în Ramot-Galaad, în care Ahab şi-a pierdut viaţa iar Iosafat abia a reuşit să scape, pentru ca apoi să primească un mesaj foarte serios de la Dumnezeu, prin profetul Iehu: „Să ajuţi tu pe cel rău şi să iubeşti tu pe cei care urăsc pe Domnul?” (2. Cronici 19:2 ). Iar rezultatul final al întregii întâmplări a fost că fiul lui Iosafat, Ioram, s-a căsătorit cu fiica lui Ahab (2. Cronici 21:6 ) – nelegiuita Atalia, o fiică demnă de mama ei, Izabela, care a produs nenorociri de nedescris în Iuda.

Dacă doreşti şi alte dovezi din Scriptură, citeşte cu atenţie Geneza 13 , 14 şi 19, capitole care ne prezintă istoria căderii triste a lui Lot din cauza alianţei sale cu oamenii din Sodoma. Nu i-a ridicat; ci ei l-au coborât; atât de mult încât nimănui nu i-a păsat atunci când a încercat să le vorbească despre dezastrul care urma să vină; şi nici chiar noi nu am fi fost siguri dacă el a fost cu adevărat un sfânt al lui Dumnezeu sau nu, dacă Duhul lui Dumnezeu, cunoscând această problema, nu ar fi dat un răspuns numindu-l în Noul Testament „om drept” (2. Petru 2:8 ).

Desigur că trebuie să te întâlneşti cu vechii tăi prieteni, dar nu amâna să le spui că relaţiile din trecut nu mai există. Vorbeşte-le despre Hristos. Orice ai face, nu te coborî la vechiul nivel, şi nu încerca să fii acelaşi băiat bun de odinioară. Pentru că dacă o vei face, atunci cu siguranţă că puterea ta, la fel ca şi cea a lui Samson, va pleca de la tine şi vei deveni o pradă uşoară pentru ei.

În cele mai multe cazuri este destul să Îl mărturiseşti o dată cu curaj pe Hristos. S-ar putea ca unii să fie mişcaţi puternic şi să se întoarcă la Dumnezeu, în timp ce alţii de te vor părăsi pur şi simplu. Dacă nu, cel mai bine va fi ca tu să îi părăseşti pe ei. Dacă nu îi poţi ajuta, ei în schimb îţi pot face rău. Nu le da ocazia.

Cele de mai sus se aplică în egală măsură şi atunci când este vorba despre a îţi face noi prieteni. Versetul de mai jos ar trebui să fie ca o stea care să te călăuzească:

Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi” (2. Corinteni 6:14 , citeşte 2. Corinteni 6:14-18 ). Citeşte acest text cu rugăciune şi să îl ai întotdeauna înaintea inimii şi privirilor tale. Te va scuti de nenumărate necazuri. Vei avea nevoie de el, pentru că nu poţi să treci prin această lume fără să ai legături de tot felul.

Fereşte-te de „jugul nepotrivit” în tovărăşii, fereşte-te de el în afaceri. Mărturia multor creştini a fost ruinată de parteneriatul cu necredincios, care a implicat amestecul cu practicile lui îndoielnice; şi, mai mult decât orice, fereşte-te de el în căsătorie. Câteva zile sau săptămâni sunt de ajuns pentru a rupe un jug nepotrivit în societate sau în afaceri, dar în căsătorie este un jug de o viaţă, atât pentru tine cât şi pentru partenerul tău necredincios. Cât de multe vieţi promiţătoare au fost întunecate, şi cât s-ar putea scrie despre durerea care a decurs din neascultarea faţă de această poruncă divină. Mi-aş dori să îmi pot ridica glasul ca o trâmbiţă pentru a avertiza pe fiecare tânăr întors la Dumnezeu din lume!

ÎNVĂŢĂTORI MINCINOŞI

Fii atent şi la învăţătorii falşi şi doctrinele lor. Nu te mira de existenţa lor, Satan îşi are slujitorii săi, la fel ca şi Dumnezeu, şi una dintre căile lui de a lucra este să imite. Apostolul Pavel, vorbind despre unii dintre slujitorii Celui Rău a spus: „Pentru că unii ca aceştia sunt falşi apostoli, lucrători vicleni, prefăcându-se în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, pentru că însuşi Satan se preface în înger al luminii” (2. Corinteni 11:13,14 ). Este foarte probabil ca, nu după multă vreme, să întâlneşti bărbaţi sau femei care să îţi aducă învăţături false, pe care ţi le vor prezenta cu multă căldură, acoperite cu un strat foarte fin de adevăr.

Dacă vin la tine cu învăţături care sunt în contradicţie cu evanghelia simplă pe care ai primit-o, micşorând valoare morţii şi învierii lui Isus, refuză-le şi evită-i. Sunt mincinoşi (Galateni 1:6-8 ).

Dacă nu Îl recunosc pe Isus ca Domn al lor (1. Corinteni 12:3 ), sau că El – o Persoană divină – a venit îl carne; adică a devenit om; dacă, pe scurt, nu mărturisesc Divinitatea şi Umanitatea Sa (1. Ioan 4:3 ), nu sunt de la Dumnezeu.

Dacă în centrul învăţăturilor lor nu este Hristos, ci vreo idee religioasă, sau dacă îţi cer să te supui învăţăturilor vreunui om care îşi asumă poziţia de profet, sau vreunei noi descoperiri pe care cineva spune că ar fi primit-o, atunci poţi să te îndepărtezi de ei fără să îţi pară rău. Dacă vor fi puşi la încercare se vor dovedi mincinoşi (vezi Apocalipsa 2:2 ).

Dacă învăţătorul însuşi nu este mântuit, nu-l asculta. Sigur că s-ar putea să spună lucruri corecte, la fel cum un papagal poate să facă uneori afirmaţii foarte corecte. Cu toate acestea Scriptura este foarte tranşantă: „dar omul natural [adică omul în starea sa naturală, neîntors la Dumnezeu] nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el; şi nu le poate cunoaşte, pentru că ele se judecă spiritual” (1. Corinteni 2:14 ).

Deci nu lua în seamă teoriile care pun la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu, fie că sunt susţinute de unii care se declară deschis necredinicoşi, fie că sunt ascunse sub nume ca „Gândire modernă” sau „Critică superioară” şi sunt prezentate de unii care se numesc pe ei înşişi predicatori. Sărmanii autori ai acestor înşelătorii care distrug suflete nu au Duhul lui Dumnezeu şi, de aceea, deşi poate că sunt foarte învăţaţi, nu sunt credincioşi, şi nu ştiu ce înseamnă religia adevărată, din inimă.

Încă o dată, dacă cineva vine la tine cu doctrine pe care le susţine răstălmăcind Scriptura, fie dând sensuri ciudate cuvintelor din traducerea din limba noastră, fie făcând în permanenţă referire la originalul grecesc sau ebraic, şi traducând astfel încât să îşi susţină teoriile, sau dacă extrage textele din context, care întotdeauna indică sensul lor, atunci ai toate motivele să fii cât se poate de suspicios faţă de învăţăturile sale. „Nicio profeţie a Scripturii nu se interpretează singură” (2. Petru 1:20 ). Aminteşte-ţi totodată că Scriptura este un întreg; şi astfel un pasaj se îmbină armonios cu altele, nu doar fiind în acord, dar şi explicându-se.

HOBBY-URI

Încă o avertizare, care s-ar putea să ţi se pară ciudată. Cere har de la Dumnezeu pentru a îţi trăi viaţa fără un hobby.

Multor credincioşi respectabili, tineri sau bătrâni, le lipseşte în mod trist prospeţimea şi vigoarea. Sunt ca un pom cu florile ofilite, şi adesea cauza acestei stări nu este îngăduirea unui păcat în viaţă, sau o umblare lumească, ci preocuparea cu un scop sau hobby care le ocupă gândurile şi mult timp preţios, care ar putea să fie folosit mult mai bine. Unii au ca hobby fumatul pipei, alţii romanele, alţii hainele, maşinile, diferite feluri de distracţie, sau poate o preocupare ştiinţifică, cum ar fi radioul. Nu mă înţelegeţi greşit. Nu susţin ceva legalist sau ascetic. Dacă te voi face doar să afişezi o evlavie falsă, şi să faci pe sfântul atunci într-adevăr te-am adus „din lac în puţ”. Nu! Bineînţeles că ai nevoie de relaxare şi de activitate, mai ales dacă eşti tânăr, pentru că altfel te vei îmbolnăvi; dar, fii atent – ceea ce este important este ca aceste lucruri să rămână pe locul doi, subordonate lui Hristos şi intereselor lui. Nu le lăsa să devină hobbiuri; dacă o vor face, atunci vor deveni greutăţi.

Dând la o parte orice greutate, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de uşor, să alergăm cu răbdare” (Evrei 12:1 ) sunt cuvintele inspirate ale apostolului. Observi că spune „greutate şi păcatul”, adică, greutăţile sunt altceva decât păcatul. „Păcatul” este ca o piedică pe calea alergătorului: dacă îşi agaţă piciorul în ea, atunci va cădea; o „greutate” poate fi ceva foarte util şi bun în sine însuşi, dar pe care trebuie să îl dai deoparte dacă vrei să câştigi cursa. Atletul nu cară după el nici măcar bijuterii. Echipamentul lui nu are buzunare.

Chiar şi în viaţa ta de creştin, dacă găseşti vreun lucru care, oricât de bun ar fi în sine, devine o greutate pentru tine, ai curajul moral să îl laşi deoparte. Vrem ca tu să profiţi cât mai mult de bucuria şi binecuvântarea de a-L cunoaşte pe Hristos.

SPRIJINUL CELUI CREDINCIOS

Îmi imaginez că unii dintre voi încep să se gândească că trebuie să fie foarte greu, dacă nu imposibil să fii creştin. Şi nu îţi va dăuna să descoperi că este imposibil dacă încerci prin puterea ta, dacă, în acelaşi timp, nu uiţi că puterea lui Dumnezeu este la dispoziţia ta. Cu siguranţă că sunt lei pe drum, dar nu juca rolul Fricosului (din „Călătoria Creştinului”, n. tr.), mai ales că Dumnezeu Însuşi ţi-a pus la dispoziţie câteva ajutoare de mare valoare.

Nu te-ai încrezut într-Un Mântuitor mort, ci într-Unul viu. Nu-l poţi vedea, pentru că nu mai este în lumea aceasta. Dar El este Marele nostru Preot, în ceruri, El a intrat „chiar în cer, ca să Se arate acum, pentru noi, înaintea feţei lui Dumnezeu” (Evrei 9:24 ).

Acolo El a luat asupra Sa administrarea problemelor noastre. Foloseşte-te de El, fă-L Prietenul tău. Încrede-te în El. Nu ascunde niciun secret faţă de El, ci lasă-L să aibă cheia care deschide fiecare cameră a sufletului tău.

Te vei lovi de multe ispite, El „poate să-i ajute pe cei ispitiţi” (Evrei 2:18 ).

Uneori slăbiciunea şi neputinţa de îţi vor face zile grele uneori. Dar El poate să aibă milă. El poate să „aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15 ).

Se poate ca asupra sufletului tău să se reverse mări de greutăţi şi necazuri, şi să ameninţe să te acopere. „El şi poate să mântuiască până la desăvârşire” (Evrei 7:25 ), adică până la capăt.

Se poate ca să ai parte de susţinere şi simpatie şi din partea prietenilor tăi credincioşi. Şi credem că va fi aşa, dar dacă vrei să fii absolut sigur, priveşte la El!

PUTEREA CELUI CREDINCIOS

Legat de aceasta este faptul măreţ că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, una dintre Persoanele divinităţii, ese pe pământ, şi că, dacă eşti credincios, ai primit Duhul Sfânt. „Dar”, spun mulţi tineri credincioşi, „nu am simţit nimic special. Se poate să primeşti Duhul Sfânt fără să ai o experienţă unică, măreaţă?”

Cu siguranţă că da, şi aceasta din cel puţin două motive. Întâi, venirea Sa nu mai este însoţită astăzi de semne exterioare, vizibile, cum ar fi limbile de foc sau vorbirea în limbi, aşa cum s-a întâmplat odinioară. Şi, în al doilea rând, misiunea Sa nu este să atragă atenţia asupra Sa, ci să-L preamărească pe Hristos (vezi Ioan 16:13,14 ).

Liniştit şi fără zgomot El îşi ocupă locuinţa, dar efectele prezenţei Sale se văd curând. Poată că nu ţi-ai dat niciodată seama că tocmai gândurile pe care le ai despre Hristos şi valoarea Sa, şi despre dragostea lui Dumnezeu, şi faptul că Scriptura devine o carte nouă pentru tine, şi faptul că rugăciunea devine o plăcere în loc să fie o povară, sunt toate rezultate ale prezenţei Sale.

„Dar în situaţia mea”, va spune cineva, „mă tem că la mine toate aceste semne lipsesc, şi totuşi cred în Isus. Mă tem că nu am primit Duhul Sfânt”. Probabil să soluţia problemei tale este nu în faptul că nu L-ai primit niciodată, ci că, după ce L-ai primit, L-ai întristat.

Şi nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării” le-a scris Pavel credincioşilor din Efes (Efeseni 4:30 ). A Îl întrista înseamnă a pierde beneficiile practice ale prezenţei Sale. Apoi El te întristează, şi, pentru că El este Învăţătorul în lucrurile lui Dumnezeu, şi Puterea pentru adorare, părtăşie şi lucrare, nu este de mirare că nu eşti fericit.

Aşadar nu uita niciodată că „trupul vostru este templu al Duhului Sfânt” (1. Corinteni 6:19 ). Îndepărtează orice lucru care te-ar putea întina, pentru că, dacă Duhul Sfânt nu este întristat, ai putere mai mare decât orice ar putea fi împotriva ta (1. Ioan 4:4 ).

CĂLĂUZA CREŞTINULUI

Sunt patru lucruri care sunt de un mare folos practic oricărui creştin, tânăr sau bătrân; Duhul lui Dumnezeu te va conduce cu siguranţă să le foloseşti cu multă sârguinţă.

Întâi şi înainte de toate, Cuvântul lui Dumnezeu. Citeşte Biblia, şi citeşte-o bine. Fă din ea de departe cea mai importantă carte din biblioteca ta. S-ar putea să găseşti folositoare şi alte cărţi, mai ales cele care în permanenţă te trimit înapoi la Scriptură, dar niciodată nu le lăsa să înlocuiască citirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Trăim în zile caracterizate de multă necredinţă, şi unul dintre cele mai puternice motive pentru aceasta este necunoaşterea Scripturii (Matei 22:29 ). De aceea, să ne înarmăm cu o cunoaştere amănunţită, şi însoţită de rugăciune, a Cărţii. Se povesteşte despre un domn necredincios care, atunci când a fost anunţat de doctorul său că va muri de o boală incurabilă care avansa lent, dar sigur, a dorit foarte mult să cerceteze pentru sine însuşi cât de întemeiate sunt pretenţiile Bibliei de a fi o descoperire de la Dumnezeu. Întâlnind un cunoscut credincios, l-a întrebat ce carte sau ce cărţi să citească pentru a îşi face o impresie despre valoarea Bibliei. Răspunsul a fost unul scurt: „Biblia”. Uimit, a repetat întrebarea, dar a primit acelaşi răspuns, însoţit de sfatul de a citi de la rând, încă de la început. A făcut aşa, şi, înainte de a fi terminat cele cinci cărţi ale lui Mosie, a fost convins că originea ei este divină. În cele din urmă s-a întors la Dumnezeu.

Da! dacă există o cale de aur pentru a înţelege Scriptura, aceasta este citirea Scripturii; cu rugăciune şi în dependenţă de învăţătura Duhului Sfânt.

Citeşte la rând; nu sări încoace şi încolo, şi nu îţi alege pasaje preferate pe care să le citeşti iar şi iar, neglijându-le pe altele.

Citeşte intensiv; nu atât de repede încât să nu te gândeşti la ceea ce ai citit, dar suficient de repede pentru a putea avea în minte gândul întregului pasaj sau argument, pentru a primi un fel de vedere de ansamblu a întregului.

Cercetează Scripturile, pe măsură ce le citeşti. Adesea vei ajunge în viaţă în momente în care vei vrea să cunoşti gândul lui Dumnezeu. Uneori vei găsi un pasaj care se referă direct la problema respectivă, dar alteori nu; atunci trebuie să cauţi un principiu divin care să se aplice în situaţia ta şi să îţi lumineze calea. Biblia este în primul rând o carte a principiilor, aşa că fii la fel ca şi credincioşii din Bereea, care „cercetau zilnic Scripturile, ca să vadă dacă aceste lucruri erau aşa” (Fapte 17:11 ).

De asemenea cultivă obiceiul de a medita la Scripturi în mintea ta. Pentru a fii bine hrănit, nu ajunge doar să te hrăneşti, trebuie să şi digeri. Boul nu trebuie doar să mănânce iarba proaspătă, ci trebuie să o şi rumege; aşa că nu doar să citim şi să căutăm să adunăm informaţii, dar, după ce am făcut aşa, să ne întoarcem iar şi iar la ele, meditând asupra lor, pentru ca într-adevăr să se scufunde în sufletele noastre. Aceasta înseamnă prosperitate. Pavel i-a spus lui Timotei: „Ocupă-te cu acestea, fii în totul în ele, pentru ca înaintarea ta să fie arătată tuturor” (1. Timotei 4:15 ).

RESURSA CREDINCIOSULUI

Pe locul al doilea după Cuvântul lui Dumnezeu este Rugăciunea. Dacă vrei să îţi faci o idee despre cât de necesară este aceasta, ia-ţi Biblia şi citeşte cu atenţie Evanghelia după Luca, subliniind cu un creion fiecare pasaj unde se spune că Isus S-a rugat. Remarcaţi! El, Care era o Persoană divină, s-a rugat frecvent în timpul vieţii Sale pe acest pământ.

Sau citeşte epistolele lui Pavel, şi ceea ce spune el despre rugăciune, „Zi şi noapte în rugăciuni necurmate”, şi aşa mai departe. Dacă Pavel avea nevoie să se roage, cu siguranţă că şi tu ai.

Poţi să te rogi pur şi simplu despre orice lucru, cât de mic (citeşte Filipeni 4:6,7 ). Nici un lucru nu este prea mic. Dumnezeul nostru este îndeajuns de mare ca să fie atent la cea mai mică nevoie a noastră.

„Ce prieten bun e Domnul,
Care a purtat toate păcatele şi durerile noastre!
Ce privilegiu să putem aduce totul
În rugăciune înaintea lui Dumnezeu”.

Despovărează-ţi inima şi fă-ţi cererea cu mulţumire. Fie că primeşti răspunsul care îţi place, fie că nu, cel puţin vei primi în inimă pacea Lui.

Nu uita mijlocirea, adică, rugăciunea pentru alţii, mântuiţi sau nu. Există pericolul de a deveni limitaţi şi concentraţi doar asupra noastră în rugăciune. Întotdeauna este o mare binecuvântare în a te gândi la alţii.

Dar, dincolo de toate, să ne rugăm, şi încă „fără încetare”. Rămâi într-o atitudine de dependenţă continuă de Dumnezeu, aşteptând totul de la El. Lasă ca inima ta să fie mereu plină de un duh de rugăciune, chiar dacă nu poţi fi mereu pe genunchi. Pe lângă faptul că îţi va fi de mare ajutor, te va păzi în siguranţă. Există un vechi proverb plin de adevăr care spune: „Satan tremură atunci când vede pe cel mai slab dintre sfinţi pe genunchi”.

ANTURAJUL CREDINCIOSULUI

Dă-mi voie acum să te conving despre cât de important este să ai prieteni credincioşi. Multe dintre lucrurile care s-au spus despre vechii tovarăşi şi vechiile legături ar putea fi repetat şi aici, dar nu cred că este nevoie. Este îndeajuns să îţi spun că cel mai bun mod de a te feri de vechiile tovărăşii este să formezi şi să cultivi din toată inima pe cele noi.

David a spus, „Inima stricată se va depărta de la mine; nu voi cunoaşte răul” (Psalmul 101: 4-6 ), şi făcând aceasta a fost fără îndoială o imagine a Domnului Isus. Întotdeauna calea Sa a fost să evite răul şi să caute binele, şi dacă este aşa, atunci vom face bine să facem şi noi la fel.

Din nou, primul aspect din viaţa lui Moise care este ales pentru a fi menţionat şi dat ca exemplu este faptul că el, crescând, a ales cu toată inima să fie alături de poporul dispreţuit al lui Dumnezeu. „Alegând mai de grabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului” (Evrei 11:25 ).

Să nu crezi că cei credincioşi sunt perfecţi, altfel vei fi foarte dezamăgit. Nu sunt aşa; dar în mijlocul lor vei găsi o căldură şi o dragoste pe care nu le vei găsi niciodată în lume. Alipeşte-te de ei, şi chiar dacă nu se ridică la nivelul aşteptărilor tale, nici nu sunt conform ideilor tale, totuşi alipeşte-te de ei. Chiar dacă îţi întorc spatele cu răceală, răspunde-le cu o inimă plină de căldură şi în curând vei fi răsplătit şi vei primi chiar mai mult.

Totuşi, de obicei, lucrurile nu stau tocmai aşa. Am auzit pe mulţi plângându-se de răceala credincioşilor, spunând că nimeni nu vorbeşte cu ei după ce se termină strângerile. Dar cercetând lucrurile mai îndeaproape am descoperit aproape mereu că cei care se plâng astfel sunt de fapt cei care pleacă imediat ce se termină întâlnirile, şi dispar imediat, fără a da nimănui şansa să le strângă mâna prieteneşte. Ei sunt cei reci, nu ceilalţi credincioşi. Un simptom frecvent de boală este să te plângi de frig atunci când de fapt este cald.

Evitarea companiei credincioşilor este unul dintre primele simptome ale bolii spirituale. Atunci când stăpânii de turme sau păstorii văd o oaie care stă pe câmp singură, deoparte de celelalte, se gândesc imediat că trebuie să fie bolnavă. Atunci când sunt sănătoase, ele stau împreună. Deci, fereşte-te să stai deoparte şi să faci pe supăratul. Cei care hoinăresc pe alături sunt o pradă uşoară pentru duşmanul viclean.

Cu toate acestea, poate că unii ar dori un îndemn practic legat de locul unde să meargă, văzând, vai! cum creştinii, chiar şi cei adevăraţi, sunt împărţiţi în multe grupuri, mai mari sau mai mici, şi se strâng în locuri diferite.

Sfatul meu este, mergi acolo unde te conduce Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar aminteşte-ţi, ceea ce îţi place ţie, sau ceea ce au făcut părinţii tăi, nu are nicio legătură cu problema aceasta. Întrebarea aceasta trebuie decisă doar înaintea Cuvântului lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi vorba despre problema mântuirii tale. Acesta este un subiect în privinţa căruia trebuie să cercetezi cu atenţie Scripturile.

Nu deveni ca o piatră care se rostogoleşte, şi nu hoinări încoace şi încolo. Un asemenea fel de a fi arată o lipsă gravă a principiilor; este cu mult mai bine să stai acolo unde eşti atât timp cât ţi-o permit Cuvântul lui Dumnezeu, şi o conştiinţă bună, şi o dragoste sinceră din toată inima pentru Domnul nostru Isus Hristos.

SLUJIREA CREDINCIOSULUI

În cele din urmă, nu uita să slujeşti Domnului. Şi prin această nu mă refer doar la faptul că ar trebui să faci totul ca pentru Domnul, chiar şi cele mai neplăcute treburi din fiecare zi, dacă aceasta este îndatorirea ta (Coloseni 3:22-24 ), ci la faptul că ar trebui să te implici şi să lucrezi pentru Domnul Isus Hristos, chiar dacă într-un aspect foarte mărunt.

Adesea se pune întrebarea „Ce să fac?”. Întreabă-L pe Stăpânul tău, Singurul care are dreptul să îţi dea un răspuns, şi vei descoperi în curând ce să faci. Există o mulţime de oportunităţi, şi nevoia este mare.

Poate că deja ai început să slujeşti Domnului, fără să îţi dai seama.

Ca şi Andrei, poate că ai căutat pe vreun frate, sau prieten, pentru a-l aduce la Isus (Ioan 1:40-42 ). După ce tu însuţi L-ai găsit pe Domul, ai făcut lucrul acesta fără a ţi se spune, la fel ca un pui de raţă care, după ce a ieşit din ou, se îndreaptă din instinct spre apă. Dacă ai făcut aşa, mulţumeşte-I lui Dumnezeu şi nu obosi în această lucrare binecuvântată. Mergi înainte, şi, după ce ai căutat să îi aduci la Isus pe prietenii tăi, lărgeşte-ţi câmpul, şi mergi înainte!

Există atât de multe căi de a Îl sluji pe Domnul – prin discuţii personale, oriunde şi oricând, prin distribuirea de tractate, prin vizitarea celor bolnavi, prin învăţarea celor mai mici la şcoala duminicală, dincolo de vestirea publică a evangheliei sau predicarea Cuvântului către cei credincioşi. Întreabă-L pe Domnul ce să faci, şi, când ai aflat, ÎMPLINEŞTE LUCRUL ACELA.

  • Lucrează în ascultare de principiile Cuvântului lui Dumnezeu.
  • Lucrează, rugându-te.
  • Lucrează în colaborare cu alţi credincioşi, dar, îţi repet, LUCREAZĂ.

Sănătatea trupească este imposibilă dacă nu lucrăm. Solomon a observat aceasta şi a spus: „Dulce este somnul lucrătorului ... dar pe cel bogat, belşugul nu-l lasă să doarmă” (Eclesiastul 5:12 ).

Multe persoane respectate din societate sunt bolnave de „nervi” şi alte probleme asemănătoare, doar din cauza lipsei de preocupare, şi există şi printre creştini unii care nu înaintează din acelaşi motiv; fac parte dintre şomeri, dacă nu cumva îşi dedică energia pentru ceea ce nu este de niciun folos, sau, mai trist, pentru ceea ce este rău. Vechiul proverb este la fel de adevărat şi acum: „Satan va găsi vreun rău de făcut pentru mâinile care lenevesc”.

De aceea, să fim la fel ca şi credincioşii din Tesalonic, cărora li s-a spus: „V-aţi întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său” (1. Tesaloniceni 1:9,10 ).

Dacă aceste versete vor fi şi rezumatul vieţilor noastre, atunci înseamnă că au fost vieţi care au meritat trăite.

Fie ca şi tu SĂ FII BINECUVÂNTAT, pentru ca prin aceasta SĂ DEVII O BINECUVÂNTARE.

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *