comori.org
comori.org

Gânduri despre Daniel

W. T. P. Wolston

În seara aceasta aş dori să privim la câteva aspecte din viaţa lui Daniel, că şi om, că şi credincios şi că slujitor al lui Dumnezeu. Daniel era prizonier. Cred că ştiţi cu toţii, că primul lucru remarcabil în legătură cu Daniel este că dacă el s-ar fi uitat în jurul său trebuie să se fi gândit că totul era pierdut, că toate au fost distruse. Probabil că şi-ar fi putut spune că este singur, prizonier într-un oraş străin. Dar dacă ar fi gândit aşa, sunt sigur că ar fi fost luat de val, un val care era extrem de puternic printre prizonierii din Babilon. Dar Daniel a avut tăria de a sta în picioare, de a rămâne tare de partea lui Dumnezeu. Numele său este foarte interesant, „Dumnezeu este judecător”.

Împăratul ceruse mai-marelui famenilor să îi aducă pe câţiva dintre copiii lui Israel, din sămânţa împărătească, dintre prinţi, pentru a-i folosi în serviciul său. De asemenea, el îi indică şi prin ce fel de teste trebuie să treacă aceşti tineri. Vedem o examinare preliminară, apoi drumul lui Daniel, dezvăluirea caracterului său şi, la sfârşitul acestui capitol, testul final. Daniel şi cei trei prieteni ai săi sunt primii din “clasă”. Am auzit pe unii care spun că un creştin trebuie să fie un papă-lapte. Să nu credeţi aşa ceva. Este minunat felul în care Dumnezeu lucrează printr-un adevărat credincios şi vedem aceasta în istoria lui Daniel, care a fost promovat pas cu pas, de la a face parte din sfatul înţelepţilor, la a fi prim-ministru şi în final la a fi numit responsabil peste administrarea întregului imperiu persan. În această poziţie trece prin cele mai grele încercări, spre sfârşitul vieţii sale.

Acum, dacă privim felul în care au fost examinaţi, în primul rând este vorba despre ceea ce fiecare dintre ei era, despre capacităţile lor. Doar pentru că eşti creştin, nu trebuie să fii prost. Dacă eşti de partea Domnului, nu înseamnă că trebuie să îţi lipsească ceva din pregătirea pe care un om din lume o are pentru viaţă. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia un dar, după puterea noastră. Nu mă îndoiesc că Dumnezeu a ţinut cont de capacităţile acestui tânăr deosebit. Pasul următor în încercarea lor a fost momentul când li s-a oferit o porţie din carnea de la masa regelui şi din vinul său, pentru că după trei ani să poată fi aduşi înaintea lui.

Putem vedea cum în momentul când priveşte lucrurile care sunt puse înaintea lui, Daniel începe să se gândească “Eu Îi aparţin lui Dumnezeu, şi ştiu că El are anumite principii pentru viaţa slujitorului Său”. Daniel nu uitase ce învăţase în tinereţea să, adică nu uitase Scripturile. Cred, dragii mei prieteni, că este o mare lipsă a tinerilor din ziua de azi faptul că nu cunosc Scriptura. Biblia nu este studiată astăzi atât cât ar trebui. Pavel îi spune lui Timotei că din pruncie cunoştea Scripturile. Adevărul este că în zilele noastre lucrurile merg din ce în ce mai rău şi în această privinţă. Când eram tânăr şi încă neîntors la Dumnezeu, îmi amintesc cum mama mea mi-a indus gândul că în Biblie sunt lucruri minunate, şi deşi nu Îl cunoşteam pe Hristos şi nu eram credincios, mi s-a spus că după masa de dimineată obişnuiam să iau Biblia cea mare a familiei, care fusese a tatălui meu şi să mă aşez jos sub masă cu Biblia pe genunchi citind din istorisirile Vechiului Testament. O mare parte din puţinul pe care îl ştiu, îl atribui învăţăturii pe care mi-a dat-o mama mea când eram copil. Dacă vreunul dintre voi este tată, aveţi grijă la felul în care vă învăţaţi copiii din Scriptură. Încercaţi să îi învăţaţi să o preţuiască, dacă puteţi treziţi în inimile lor dorinţa de a cunoaşte şi învăţa Scriptura, şi poate că fiii voştri vor ajunge mai buni decât taţii lor.

Ajungând în acest punct, în versetul 8, vedem că Daniel a hotărât în inima să să nu se întineze cu mâncarea împăratului. Avea şansa să mănânce şi să bea cu adevărat bine, şi atât de des tinerii sunt călăuziţi de stomac, chiar şi atunci când au ceva experienţă de viaţă. Nimeni nu poate să spună că nu este influenţat de aceasta. Din fire suntem construiţi astfel încât să ne lăsăm influenţaţi de astfel de lucruri, dar tocmai aici vine ocazia de a renunţa. Barnaba îi îndemna pe cei întorşi la Dumnezeu să se alipească de Domnul cu inimi hotărâte. Şi eu în această seară aş vrea să vă îndemn să vă alipiţi cu hotărâre de Domnul. Cred că o inimă hotărâtă este un lucru deosebit. Suntem adesea atât de asemănători meduzelor pe care le vedem vara la mare. Puteţi spune “dar sunt foarte drăguţe”, dar dacă sunteţi atenţi, veţi vedea că sunt duse de orice val. Şi tinerii din ziua de azi, cei mai mulţi dintre ei, sunt că un banc de meduze. Sunt duşi de orice val. Acum, dragul meu prieten, te întreb deschis, dacă priveşti la viaţa ta, la propriile tale căi, crezi că ai fost că şi Daniel un om hotărât? Un om care poate spune “nu” direcţiei în care merg toţi din jur este omul pregătit pentru greutăţi. Dacă îţi faci timp să citeşti în Levitic 11 şi 12 vei vedea că Dumnezeu spusese poporului Său ce să mănânce şi ce să nu mănânce. Apoi, poţi citi despre nazirei, cei care de când se năşteau renunţau la vin. Daniel spune “Nu voi acţiona după principiile acestei lumi”. Cu alte cuvinte, el stă deoparte. El simte că aceste lucruri nu sunt tocmai potrivite pentru un om care Îi aparţine lui Dumnezeu şi atunci renunţă la ele, renunţă la a fi la fel cu cei care îl înconjoară. şi ce urmează? Un om care se separă de lume va fi un om care primeşte lumină, şi un om care primeşte lumină va fi un om util, şi un om util va fi un om păstrat.

Timpul trece, şi el continuă să se hrănească cu lucruri foarte simple. Şi din aceasta putem învăţa ceva. că şi creştini, lucrurile cu care vă hrăniţi vă formează. Şi aici este vorba despre ceea ce citiţi în primul rând. În zilele noastre minţile oamenilor sunt formate de ceea ce citesc. Dacă vă hrăniţi cu lucrurile care vă înconjoară, credeţi că veţi putea creşte spiritual? Nici voi şi nici eu nu am putea. Trebuie să fiţi foarte atenţi la hrana sufletului vostru. Nu ar fi rău de loc dacă ai avea la tine un Nou Testament de buzunar. Din el Duhul Sfânt îţi va vorbi, îţi va da lumină, te va hrăni şi te va înviora.

Istoria merge mai departe. Dintre toate locurile din lume, unde v-aţi fi aşteptat să găsiţi un om al lui Dumnezeu, capabil să descopere gândul Lui? Cu siguranţă nu în Babilon. Era ultimul loc din lume unde ai fi căutat un om că Daniel. La sfârşitul perioadei de pregătire, tinerii sunt aduşi înaintea împăratului Nebucadneţar, şi între ei nu a fost găsit nici unul că Daniel şi prietenii săi, de aceea ei au stat înaintea regelui. În toate domeniile înţelepciunii şi ştiinţei în care i-a întrebat, regele i-a găsit de zece ori mai buni decât toţi magicienii şi astrologii care erau în împărăţia să. Dacă şi tu ai examene, a fi ultimul din clasă nu este o mărturie bună pentru un creştin. Trebuie să recunosc că pe vremea când eram student la King’s College Dumnezeu m-a ajutat să ridic şi eu un pic steagul pentru Hristos. Colegii mei mă numeau “Spurgeon”. Dar după ce îi lăsam să râdă, era rândul meu, şi întorceam asupra lor tunurile evangheliei, până când se săturau şi mă lasau în pace. Toţi erau siguri că “Spurgeon” este un prostănac şi că va fi la coada clasei. Ei bine, au fost surprinşi. Vă spun sigur că nu au reuşit să ia ei toate premiile.

Daniel este primul din clasă. Nu ştiu dacă aţi observat un verset izbitor în Psalmul 119 , versetul 98, “Am mai multă înţelepciune decât învăţătorii mei pentru că mărturiile Tale sunt cugetarea mea”. Acesta este punctul în care a ajuns şi Daniel. Dintre toţi din clasa să, din şcoala să chiar, împăratul a simţit că poate avea încredere în Daniel şi cei trei prieteni ai săi. Ei aveau înţelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi ajută pe copiii Sai dacă sunt hotărâţi că acolo unde sunt să Îl slujească pe El şi să Îi aducă glorie.

În capitolul doi, nu este vorba atât de mult de viaţa lui Daniel, cât de felul minunat în care Dumnezeu l-a folosit. Întâmplările din acest capitol au loc în prima parte a domniei lui Nebucadneţar. Împăratul a avut un vis. Nu a reuşit să îşi aducă aminte ce visase, şi nimeni nu l-a putut ajuta. Este vorba despre viziunea acelui chip uriaş. Împăratul avusese această viziune dar nu îşi mai amintea despre ce era vorba. De aceea el porunceşte că înţelepţii să îi descopere visul şi interpretarea lui. Dar toţi trebuie să recunoască că nu sunt în stare să facă aşa ceva. Nebucadneţar era un om cu un caracter foarte dificil, dar cred că în capitolul 4 el este cel care povesteşte întregii lumi despre convertirea lui. Acest om rău şi nelegiuit a fost în sfârşit doborât şi a ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu. Aici însă, în mânia să, el dă un ordin că toţi înţelepţii să fie ucişi, inclusiv Daniel. Acum, remarcaţi felul în care acţionează Daniel. El îi cere regelui să îi dea timp, pentru a-i descoperi interpretarea visului. Apoi Daniel merge acasă şi le face cunoscută problema prietenilor săi Hanania, Mişael şi Azaria. Vedem că avea o credinţă deosebită în părtăşie şi rugăciune. El îi adună pe fraţii săi. Iniţial am văzut că el a fost un om care a stat deoparte, şi vedem cum Dumnezeu l-a ajutat în chip minunat şi a ajuns un om luminat. Acum vedem despre el că era un om al rugăciunii. Care este rezultatul micii lui strângeri de rugăciune? Este o istorie foarte interesantă. El vine înaintea lui Dumnezeu împreună cu fraţii săi, şi apoi Dumnezeu îi descoperă secretul într-o viziune. Apoi Daniel binecuvântează pe Dumnezeul cerurilor. Este un lucru minunat, faptul că după ce primeşte înţelegere, el nu aleargă la Arioc că să se laude. El se întoarce şi Îl laudă şi I se închină lui Dumnezeu. El Îl binecuvântează pe Dumnezeu pentru descoperirea pe care a primit-o. Remarcaţi şi felul în care îi include şi pe fraţii săi : „Tu mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut, pentru că Tu ne-ai descoperit taina împăratului”. Dacă poţi să te uneşti în rugăciune cu un alt frate, fă-o. Dacă îmi veţi arăta trei sau patru tineri cărora le place să se întâlnească pentru a se ruga împreună, vă pot spune că de astfel de oameni se foloseşte Dumnezeu. Şi arătaţi-mi oameni care nu se roagă, şi vă pot spune că sunt oameni care vor trece prin viaţă instabili, o zi fericiţi şi în ziua următoare doborâţi, oameni care nu pot fi de nici un folos. Nu voi uita niciodată noaptea când m-am întors la Dumnezeu şi am fost invitat la o strângere de rugăciune pentru seara următoare. A fost un început splendid. Dacă aveţi de-a face cu tineri întorşi de curând la Dumnezeu, daţi-le o strângere de mână caldă, plină de afecţiune, şi spuneţi-le: “ Ne vom ruga împreună şi Îl vom lăuda împreună pe Dumnezeu”. Este o metodă care dă rezultate uimitoare. De ce în zilele noastre se vorbeşte despre sărăcie spirituală, despre lipsa binecuvântărilor? Va voi spune eu de ce. Pentru că lipseşte rugăciunea, atât individuală cât şi colectivă. Aşs dori să vă trezesc interesul în privinţa asta iubiţi fraţi, şi Daniel este un exemplu minunat. El se roagă lui Dumnezeu cerând o descoperire deosebit de importantă, şi o primeşte. Când o primeşte, el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, şi ceea ce îmi place aici este faptul că îi include şi pe fraţii săi. Nu vedem nici un fel de mândrie la Daniel. Era doar părtăşie. „Tu ne-ai descoperit taina împăratului”.

Daniel vine înaintea împăratului şi îi descoperă lucruri pe care nimeni altcineva nu le-a putut descoperi. Este imaginea remarcabilă a chipului văzut de împărat în vis, care ne dă o privire panoramică asupra istoriei lumii, a celor patru împărăţii care au dominat-o. Imperiul roman nu mai există astăzi. Nu ma îndoiesc însă că într-o zi va fi restabilit, dar va fi un imperiu la fel de mândru de sine, şi care se va prăbuşi la fel de dramatic. Naţiunile merg înspre o degradare tot mai mare. Fierul şi lutul, ceea ce este tare, rigid, divin, este amestecat cu lutul, imagine a ceea ce este uman. Vedeţi azi aceasta în ideologii că socialismul, care au atât de mult succes. Sfârşitul va fi exact la fel că şi prăbuşirea imperiului roman. Atunci când Roma era la apogeul puterii sale, oamenii au început să se preocupe tot mai mult de plăceri, de a face bani, de distracţie, şi au pierdut ceea ce îi caracteriza că popor războinic, fiind învinşi. Astăzi situaţia este aceeaşi. Ce îi caracterizează pe tinerii de azi? Plăcerea, distracţia, dorinţa de a strânge bani pentru a-i risipi în plăceri. Daniel vede sfârşitul acestui lucru. Este piatra care se desprinde şi loveşte picioarele statuii uriaşe. Aceasta este o imagine a revenirii Domnului Isus Hristos în putere şi măreţie şi glorie. Imperiul va fi restabilit, şi se va prăbuşi. Acest imperiu va fi remarcabil deoarece va avea un cap, un împărat, şi în acelaşi timp zece regi.

Drept urmare a faptului că Daniel a reuşit să descopere visul şi interpretarea lui, aşa cum vedem în versetul 18, împăratul l-a facut un om mare, i-a dat multe daruri şi l-a facut conducător peste întregul ţinut al Babilonului. Regele a văzut că era un om învăţat şi înţelept şi un om de încredere. Apoi, la cererea lui Daniel, regele i-a numit pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego administratori ai ţinutului Babilon. Daniel însă a rămas la poarta împăratului. A fost ridicat în ceea ce am putea numi Consiliul Regal. El era cancelar, cel care putea să dea o sentinţă în locul împăratului, probabil cea mai înaltă poziţie pe care o putea deţine cineva în acea epocă.

Voi trece pe scurt prin capitolul 3, care nu prezintă istoria lui Daniel, ci pe a prietenilor săi, care au fost cu siguranţă influenţaţi de el. Şi aici este o lecţie foarte importantă pentru noi. Nu ştiu ce influenţă exercităm fiecare dintre noi asupra oamenilor care ne înconjoara. Priviţi la influenţa lui Daniel asupra prietenilor lui. Exemplul lui i-a ajutat şi pe ei să rămână tari, şi atunci când Nebucadneţar în nebunia şi necredinţa să a construit o statuie uriaşă de aur, ce au spus aceşti trei tineri? Ei îi răspund împăratului „dacă va fi aşa, Dumnezeul căruia Îi slujim ne poate scăpa. Dacă nu, să ştii împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai construit”. Cred că acest răspuns este minunat. Încercaţi să va imaginaţi aceşti tineri, cu cuptorul aprins înaintea lor. Ce rău ar fi fost să se aplece un pic pentru a se închina? Era porunca regelui. Dar porunca regelui implica a nega ceea ce I se cuvenea doar lui Dumnezeu, şi ei nu puteau face aceasta, chiar dacă i-ar fi costat viaţa. Şi este remarcabil felul în care continuă istoria lor. Împăratul este uimit şi spune „Nu am aruncat noi trei oameni în foc? Totuşi eu văd patru oameni liberi, umblând prin foc şi forma celui de-al patrulea este ca a unui Fiu al lui Dumnezeu”. Care a fost efectul acestei uimitoare dovezi de devotament? Cei trei tineri au parte de compania lui Hristos. Dacă vrei să mergi cu Hristos, trebuie să fii tare. Nu poţi să mergi cu El dacă vei ceda în lucruri atât de preţioase inimii Sale. Dumnezeu i-a păzit în harul Său minunat. Singurul lucru pe care l-a facut focul a fost să le arda legăturile, să îi elibereze. Trebuie să fim foarte atenţi, pentru a nu deveni slabi, pentru a nu ne pierde tăria morală, pe care doar Duhul Sfânt o poate lucra în noi.

Mai este doar un pic pana la sfârşitul acestei istorii. În capitolul 5 vedem cum Daniel îi descoperă lucruri lui Belşaţar, nepotul lui Nebucadneţar. Dacă priveşti la sfârşitul capitolului poate că te vei întreba nedumerit de ce Daniel primeşte locul al treilea în împăraţie. Explicaţia este în faptul că Belşaţar domnea împreună cu tatăl său, de aceea el promite că cel care va putea citi inscripţia va ocupa al treilea loc. De fapt, Daniel a fost numit prim-ministru. Daniel a putut citi inscripţia. Belşaţar fusese necredincios, dar totuşi el proclamă în împăraţia sa că Daniel va avea locul al treilea, şi aşa a fost. Dar nu a avut foarte mult această poziţie, deoarece în aceeaşi noapte regele a fost ucis. Dar dacă privim mai departe, vom vedea că şi Darius a ajuns cumva să îl cunoască pe Daniel. Oare cine să fie omul care a fost făcut prim-ministru chiar în noaptea în care Belşaţar a murit? Şi vedem cum actioneaza Darius. I-a făcut plăcere să pună peste imperiu 120 de prinţi, şi peste aceştia trei supraveghetori, dintre care Daniel era cel dintâi. Am putea să îl numim administrator general al imperiului. El era cel care răspundea înaintea regelui pentru toate problemele interne. Ce urmează? Daniel a ajuns urât. Dacă Îi eşti credincios lui Dumnezeu, poţi să te aştepţi să fii urât. Stăpânul tău a fost urât şi respins de lume, şi oamenii din lume vor face tot posibilul să te găsească vinovat sau să te acuze pe nedrept. În versetul 5 vedem cum ei îşi zic unul altuia, „Priviţi la omul acesta”. Şi toţi prinţii şi administratorii caută o acuză împotriva lui Daniel în ce priveşte treburile împărăţiei, dar deoarece el era credincios în toate, nu găsesc nici un fel de vină sau greşeala la el. Este o mărturie deosebită că atunci când ai o slujbă, şi eşti înconjurat de necredincioşi, să se poată spune despre tine “Nu poţi găsi nici o vină în lucrarea sa. Este cel mai bun lucrător din acest loc”. Apoi, duşmanii lui Daniel apelează la vanitatea împăratului Darius şi îi spun „O, împărate, dă o lege ca timp de 30 de zile să nu se aducă închinare altui dumnezeu decât ţie”.

Priviţi în versetul 10 ce face Daniel. Când a aflat că împăratul a semnat decretul, Daniel s-a dus acasă şi, cu ferestrele deschise, a îngenunchiat şi s-a rugat aşa cum făcea şi până atunci. Ce efect a avut decretul asupra lui Daniel? Nu a avut greutate nici cât un fulg. El nu a fost condus pe genunchi de încercări. Atunci când încercarea a venit, l-a găsit deja pe Daniel în această stare plină de putere. El avea ferestrele deschise. Ştiţi că în Orient casele erau joase, construite direct pe pământ. Dar lui Daniel nu i-a fost teamă că ar putea fi văzut. El a deschis larg ferestrele. Cred că cei mai mulţi dintre noi am fi închis ferestrele şi chiar şi obloanele. Daniel învăţase din Cartea sa că atunci când poporul lui Dumnezeu era prizonier în ţara vrăjmaşului, dacă se întorceau cu faţa către Ierusalim, şi priveau către Ierusalim, şi se rugau către Ierusalim, Dumnezeu îi va auzi şi va răspunde. Aici vedem exemplul unui om în faţa unei legi care îl condamna la groapa cu lei, privind către Ierusalim. Bineînţeles că duşmanii săi vin şi îl găsesc rugându-se şi închinându-se Dumnezeului său. Ştiţi cu toţii sfârşitul poveştirii. A fost aruncat în groapa cu lei, dar a ieşit viu de acolo, mai mult, a ieşit fără vreo zgârietură.

În zilele noastre, nici o altă carte a Bibliei nu a fost asaltată că această carte a lui Daniel. În zilele noastre, Daniel nu mai este aruncat într-o groapă cu lei, ci într-o groapă cu critici. Credeţi că vor reuşi criticii să îl distrugă? Cartea lui va ieşi din “groapa cu critici”, şi atunci când criticii vor fi morţi şi condamnaţi, cartea lui Daniel va rămâne în picioare. Explicaţia este simplă: este Cuvântul lui Dumnezeu.

Această istorisire este foarte frumoasă. În acea noapte regele a intrat în palatul său şi a petrecut noaptea postind, fără a reuşi să doarmă. Darius a avut o noapte îngrozitoare, iar Daniel a avut o noapte măreaţă. Omul din groapa cu lei a avut o noapte mareaţă, iar cel ce îl aruncase nu a putut dormi. Omul pe care îl acuză conştiinţa are un tovarăs de pat teribil. Darius a avut o noapte foarte proastă, dar dis de dimineata a venit la groapa cu lei şi cu o voce tânguitoare spune „O, Daniel, slujitorul Dumnezeului Celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat să te scape de lei?”. Aceasta este foarte frumos. Cred că şi noi Îi slujim necurmat. Apoi, Daniel răspunde „Veşnic să traieşti împărate!”. Sunt foarte bine. Tu ai avut o noapte îngrozitoare, dar eu am avut una mareaţă. „Dumnezeul meu a trimis îngerul Său şi a închis gurile leilor, care nu mi-au facut nimic”. Daniel iese din groapa, şi acuzatorii săi sunt aruncaţi în locul său, iar Daniel este înălţat şi mai mult de împărat. Este înalţat şi mai mult, regele îi acordă şi mai multă încredere, şi acest Daniel a prosperat şi sub domnia lui Darius şi cea a lui Cirus Persanul. Daniel a trăit în timpul a trei împăraţi.

Nu voi merge mai departe, dar aş vrea să vă atrag atenţia asupra unui pasaj din capitolul 10, versetele 10 şi 11. “O, Daniel, om preaiubit”. Dacă poti să pui la sfârşitul numelui tau iniţialele O.P., acesta este cel mai minunat titlu pe care îl poţi adăuga numelui tău, Om Preaiubit. De cine? De Dumnezeu. El îl iubeşte nespus de mult pe cel care este de partea Lui, devotat pentru a împlini voia Lui, hotărât că prin har să fie pentru El. Doresc, tinerii mei prieteni, să aveţi şi voi în inimi această hotărâre să Îl urmaţi pe Domnul, pentru ca El să va poată folosi, să vă poată descoperi gândul Sau, exprimat în cuvintele “Om preaiubit”.

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *