Născut la Millisle-Down, în mai 1821, William Kelly şi-a făcut şcoala şi studiile universitare în Downpatrick şi la Universitatea Dublin. Acolo a dobândit cunoştinţe temeinice ale limbilor clasice, latina, greaca şi ebraica. Curând a devenit duhovnic protestant. Cu puţin timp înainte de examenul de absolvire, Kelly avea să se întoarcă la Dumnezeu. Îi lipsea însă conştienţa eliberării creştine adevărate.
În timpul şederii sale pe insula Sark, când o doamnă credincioasă din familia Acland i-a arătat mesajul din 1. Ioan 5:9-10
: „Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare. Pentru că aceasta este mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său: Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în sine însuşi“, el a ajuns, prin credinţă, la conştienţa fermă a mântuirii şi a posesiunii vieţii eterne. Acest fapt deosebit de important pentru el este amintit cu mulţi ani mai târziu în cartea sa: „Exposition of Epistles of John“ (Ce era de la început), apărută în editura Heijkoop, adevăr de la care nu s-a abătut întreaga viaţă.
La vârsta de 24 de ani l-a întâlnit pentru prima dată pe John Nelson Darby. Când a luat cunoştinţă de învăţăturile pe care le propovăduia acesta despre Biserica adevărată a lui Dumnezeu, precum şi despre alte adevăruri biblice, a înţeles îndată că acolo Duhul Sfânt lucra cu putere. Pentru el a fost de asemenea izbitoare descoperirea că ceea ce susţineau mulţi teologi referitor la „ogor“, că ar fi Biserica, era fals (Matei 13:24, 36-38, 44 ) Aceasta a fost pentru el cheia spre adevărul despre Biserică şi aceasta l-a determinat ca, în timpul care a urmat, să cerceteze Sfânta Scriptură cu perseverenţă. El a cunoscut, prin credinţă, că trebuie să se consacre complet lucrării Domnului Isus, lucrare în care avea să folosească din plin cunoştinţele şi capacităţile sale de excepţie.
În anii 1849-1850 a fost autorul revistei „The Prospect“ (Perspectiva), periodic în care a prezentat o traducere a Apocalipsei din limba greacă, cu adnotări privind moduri diferite de citire ale manuscriselor şi observaţii de interes general. În iunie 1856, profesorul Wallace începuse editarea unei reviste cu titlul: „The Bible Treasury“ (Comoara Bibliei). Kelly a preluat misiunea de editor al acesteia în ianuarie 1857 şi avea să activeze în ea până în februarie 1904, cu puţin timp înainte de plecarea sa acasă, la Domnul. Acest cotidian lunar este o adevărată bogăţie de gânduri privind toate cărţile Bibliei, disertaţii amănunţite privind teme spirituale şi articole cu conţinut de încurajare şi îndrumare. La acestea au participat, spre binecuvântare, fraţi binecunoscuţi, J.G.Belett, J.N.Darby, J.G.Deck, W.W.Faraday, F.W.Grant, W.J.Hocking, A.Miller, F.G.Patterson, W.Trotter, G.V.Wigram, precum şi mulţi alţii.
William Kelly a avut o contribuţie importantă, scriind el însuşi o mare parte din cele tipărite în revistă sau în legătură cu acestea. Multe din cărţile sau broşurile lui sunt retipăriri de articole din revista „The Bible Treasury“. Alte cărţi sunt însă preluarea în scris a conferinţelor lui. Printre acestea sunt de exemplu volumele „Introductory lectures“ (câte trei volume privind Vechiul şi Noul Testament), care nu apar în „The Bible Treasury“.
William Kelly a fost un vorbitor dotat, care ştia să se exprime concis şi cu o mare uşurinţă. Fără să iasă vreodată din învăţăturile însuşite de el, dădea mereu învăţături de bază folositoare, cu elemente de noutate. Avea un fel amabil de a captiva, împletit cu un umor pur şi rafinat. Cărţile lui, multe la număr, sunt de o valoare permanentă pentru toţi cei interesaţi să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu, însă aproape toate sunt încă doar în limba engleză.
Demn de remarcat este şi faptul că William Kelly a colecţionat şi redactat în 34 de volume scrierile lui J.N.Darby („The collected writings of J.N.Darby“), lucrare ce a necesitat mulţi ani de efort şi de cercetări. Prin aceasta, Kelly s-a dovedit a fi în slujba Adunării lui Dumnezeu cu dăruirea şi talentul cu care puţini au fost înzestraţi. A tradus, de asemenea, în limba engleză cele 5 volume „Synopsis of the Book of the Bible“, pe care J.N.Darby le scrisese în limba franceză. Aprecia foarte mult slujba şi lucrările lui Darby şi s-a străduit ca acestea să fie răspândite cât mai departe posibil. L-a respectat foarte mult pe autorul lor şi vorbea cu dragoste despre el, deşi părtăşia cu el, după o colaborare sinceră şi fericită de peste 35 de ani, a fost întreruptă din cauza împrejurărilor ivite. Deseori spunea celor ce se interesau de adevărurile lui Dumnezeu: „Citeşte Darby!“
William Kelly a lucrat cu râvnă în câmpul Evangheliei, scris şi oral. Multe din disertaţiile lui scurte de evanghelizare apărute în „The Bible Treasury“ au fost tractate pentru necredincioşi. Una dintre ultimele sale activităţi a fost selecţionarea de literatură creştină specială pentru China şi Japonia. După plecarea sa din biserica de stat, în anul 1841, an când „a ieşit din tabără“ ca să poarte ocara Domnului Isus, a umblat credincios şi ferm, călcând pe urmele Domnului său. A militat neobosit pentru respectarea unităţii Trupului, pentru păstrarea unităţii Duhului, pentru consacrarea pentru Numele Domnului Isus, precum şi pentru aşteptarea revenirii Lui.
În toate dificultăţile ce s-au abătut printre fraţi, lua poziţie şi îşi explica punctul de vedere clar, logic şi în conformitate cu Scriptura, rămânând astfel ferm ancorat pe principiile biblice. Condamna ceea ce nu era conform cu Scriptura şi aceasta la fel de tăios fie când erau abateri de-ale fraţilor, fie de-ale altora; putea deopotrivă să atenţioneze şi să ajute, să reproşeze şi să încurajeze.
Cu puţin timp înainte de plecarea sa acasă la Domnul, el scria: „Cât de mici sunt necazurile noastre - nu numai în comparaţie cu suferinţele Aceluia care a suferit ca nimeni altul - ci şi în comparaţie cu acelea ale apostolului Pavel, care era un om cu aceleaşi emoţii ca şi noi! Cât de mult a trebuit să sufere din partea iudeilor şi din partea Adunării lui Dumnezeu!“
După moartea soţiei sale, în anul 1848, s-a recăsătorit cu sora Gipps din Herford, o femeie duhovnicească şi deosebit de talentată, care i-a fost de mare ajutor în lucrările lui deosebite. Şi ea era, asemenea lui, o remarcabilă cunoscătoare de limbi străine, având cunoştinţe vaste. La o traducere a Psalmilor în engleză, ea a putut termina aproape jumătate.
William Kelly a avut o bibliotecă cu 15.000 de volume, printre care se aflau manuscrise codex mari ale Noului Testament (unele în facsimil), traduceri ale Bibliei în mai multe limbi, aşa numita „Polyglotten“, opere de-ale patriarhilor bisericii şi de-ale marilor teologi, precum şi multe volume de ştiinţă, filosofie şi istorie, în special de istorie a Bisericii. În posesia sa erau multe lucrări teologice rare. El intenţiona să lase această bogată colecţie de cărţi unor persoane pe care le interesa Cuvântul lui Dumnezeu şi, cu doi ani înainte de a pleca acasă la Domnul, a hotărât ca ele să fie predate ca o donaţie anonimă în Middlesbourgh, Yorkshire. Dar, la scurt timp după moartea sa, cotidianul londonez „The Time“ a cercetat şi a divulgat numele donatorului.
William Kelly a dedicat mult timp corespondenţei, atât cu oameni cu nivel de cunoştinţe înalt, cât şi scăzut. Cu scrisul său de mână mărunt, bun pentru a fi citit, a răspândit învăţături clare, informaţii sigure, mângâieri şi sfaturi spirituale. Şi în acest domeniu se străduia să dea pentru Domnul ce era mai bun. Mulţi bărbaţi cu vază contemporani l-au admirat şi preţuit.
S-a încercat să fie cooptat, fiind specialist, să participe la revizia cunoscutei traduceri în engleză a Bibliei „Authorized Version“, ce urma să se facă între 1870-1881. William Kelly a refuzat această muncă onorabilă, deoarece nu a fost de acord cu comitetul ce se întrunea în acest scop - din care făceau parte şi teologi liberali. Examinând critic revizia Noului Testament, el şi-a exprimat concluziile în revista sa „The Bible Treasury“ din 1881.
În timpul vieţii sale, acest bărbat foarte dotat a rămas simplu şi modest. Când unul dintre profesorii lui din Dublin i-a spus că el, ca om învăţat, ar putea face avere, a replicat întrebând: „Pentru care lume?“ Şi când cineva a vrut să-i ofere cu mărinimie oficiile sale, l-a întrebat: „Ce aţi putea face dumneavoastră pentru mine mai mult decât a făcut deja Domnul Isus pentru mine?“
Astfel s-au scurs anii vieţii lui William Kelly, slujind continuu, fructuos, până ce, în anul 1906, după sfatul medicului s-a retras în Exeter, la prietenul său dr. Heyman Wreford. Acolo, după câteva săptămâni, respectiv la 27 martie 1906, a plecat acasă la Domnul. Puţin timp înainte de plecare îi spusese unui vizitator: „Există trei lucruri reale: crucea, ura din partea lumii şi dragostea lui Dumnezeu“.