1. Glasul meu se îndreaptă către Dumnezeu şi voi striga; glasul meu se îndreaptă către Dumnezeu şi El mă va asculta.

2. În ziua necazului meu L-am căutat pe Domnul; mâna mea era întinsă în timpul nopţii şi nu a obosit; sufletul meu refuza să fie mângâiat.

3. Îmi aminteam de Dumnezeu şi gemeam; mă plângeam şi duhul îmi era copleşit. Oprire.

4. Tu îmi ţii pleoapele deschise; sunt tulburat şi nu pot vorbi.

5. Mă gândesc la zilele de altădată, la anii de demult.

6. Îmi amintesc noaptea de cântarea mea; cuget în inima mea şi duhul meu caută stăruitor.

7. Va respinge Domnul pentru totdeauna? Şi nu-Şi va mai arăta El bunăvoinţa?

8. A încetat bunătatea Lui pentru totdeauna? S-a sfârşit Cuvântul din generaţie în generaţie?

9. A uitat Dumnezeu să fie îndurător? Sau Şi-a închis îndurările în mânie? Oprire.

10. Şi am zis: „Aceasta este slăbiciunea mea“. De anii dreptei Celui Preaînalt

11. îmi voi aminti, de faptele Domnului; pentru că îmi voi aminti de minunile Tale de altădată

12. şi voi gândi la toată lucrarea Ta şi voi cugeta la faptele Tale.

13. Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaş. Cine este un dumnezeu măreţ ca Dumnezeu?

14. Tu eşti Dumnezeul care face minuni; Tu ai făcut cunoscută puterea Ta printre popoare.

15. Ai răscumpărat cu braţul pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. Oprire.

16. Apele Te-au văzut, Dumnezeule, apele Te-au văzut, au tremurat, şi adâncurile s-au zguduit.

17. Norii au turnat ape; cerurile au făcut să răsune un glas şi săgeţile Tale s-au răspândit.

18. Glasul tunetului Tău era în vârtej, fulgerele au luminat lumea; pământul s-a cutremurat şi s-a zguduit.

19. Calea Ta era în mare şi cărările Tale în apele mari; şi urmele Tale nu s-au cunoscut.

20. Ai condus pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.