1. În Tine, Doamne, mi-am pus încrederea; să nu fiu dat de ruşine niciodată: salvează-mă în dreptatea Ta!

2. Pleacă-Ţi urechea spre mine; salvează-mă degrabă! Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o casă, un loc întărit, ca să mă salvezi!

3. Pentru că Tu eşti stânca mea şi cetăţuia mea; pentru Numele Tău, condu-mă şi călăuzeşte mă!

4. Scoate-mă din cursa pe care mi-au întins-o în ascuns, pentru că Tu eşti tăria mea.

5. În mâna Ta îmi încredinţez duhul; Tu m-ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului!

6. Urăsc pe cei care se alipesc de idoli deşerţi; cât despre mine, mă încred în Domnul.

7. Mă voi veseli şi mă voi bucura în bunătatea Ta, pentru că Tu ai privit întristarea mea, Tu ai cunoscut necazurile sufletului meu

8. şi nu m-ai dat în mâna vrăjmaşului; mi-ai pus picioarele la loc larg.

9. Îndură-Te de mine, Doamne, pentru că sunt în strâmtorare! Ochiul meu se topeşte de întristare, sufletul meu şi pântecele meu;

10. mi se sfârşeşte viaţa în întristare şi anii mei în suspin; mi se usucă puterea din cauza nelegiuirii mele şi mi se topesc oasele.

11. Din cauza tuturor vrăjmaşilor mei, sunt o batjocură şi pentru vecinii mei, mai mult, şi o groază pentru cunoscuţii mei; cei care mă văd afară fug de mine.

12. Sunt uitat de inima lor ca un mort; am ajuns ca un vas sfărâmat.

13. Pentru că am auzit defăimările multora – spaimă din toate părţile! – când s-au sfătuit împreună împotriva mea: ei uneltesc să-mi ia viaţa.

14. Dar eu mă încred în Tine, Doamne; eu spun: „Tu eşti Dumnezeul meu!“

15. Zilele mele sunt în mâna Ta; scapă-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei care mă urmăresc.

16. Fă să strălucească faţa Ta peste slujitorul Tău! Salvează-mă, în bunătatea Ta!

17. Doamne, să nu fiu dat de ruşine pentru că Te-am chemat; să fie daţi de ruşine cei răi, să tacă în Locuinţa morţilor.

18. Să amuţească buzele mincinoase care vorbesc cu trufie împotriva celui drept, cu mândrie şi dispreţ!

19. Ce mare este bunătatea Ta pe care ai păstrat-o pentru cei care se tem de Tine, pe care o arăţi celor care se încred în Tine, înaintea fiilor oamenilor!

20. Tu îi ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile omului, îi ocroteşti într-o colibă limbile puse pe ceartă.

21. Binecuvântat fie Domnul, pentru că El a arătat bunătatea Sa minunată faţă de mine într-o cetate întărită.

22. Şi eu spuneam în neliniştea mea: „Sunt secerat dinaintea ochilor Tăi!“ Totuşi Tu ai auzit glasul cererilor mele când am strigat către Tine.

23. Iubiţi pe Domnul, toţi sfinţii Săi! Domnul păzeşte pe cei credincioşi şi răsplăteşte din plin celui care lucrează cu mândrie.

24. Întăriţi-vă şi inima să vă fie tare, voi toţi care-L aşteptaţi pe Domnul!