comori.org
comori.org

Deuteronomul 1

1. Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Moise către tot Israelul dincoace de Iordan, în pustiu, în câmpie, în dreptul Sufului, între Paran şi Tofel şi Laban şi Haţerot şi Di-Zahab.

2. Sunt unsprezece zile de mers de la Horeb, pe calea Muntelui Seir, până la Cades-Barnea.

3. Şi a fost aşa: în anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, la întâi ale lunii, Moise a vorbit fiilor lui Israel după toate cele ce-i poruncise Domnul pentru ei,

4. după ce bătuse pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia în Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia în Aştarot, la Edrei.

5. Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, a început Moise să prezinte această lege, zicând:

6. „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, zicând: «Destul aţi stat în muntele acesta.

7. Întoarceţi-vă şi plecaţi; şi mergeţi în ţinutul muntos al amoriţilor şi la toate vecinătăţile lui în câmpie, în ţinutul muntos, şi la şes şi la sud şi pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor, şi la Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.

8. Iată, v-am pus ţara înainte; intraţi şi stăpâniţi ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei».

9. Şi v-am vorbit în timpul acela, spunând: «Nu vă pot purta singur.

10. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi, iată, astăzi sunteţi o mulţime ca stelele cerurilor:

11. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă facă de o mie de ori mai mulţi decât sunteţi şi să vă binecuvânteze, cum v-a spus!

12. Cum voi purta eu singur necazul vostru şi povara voastră şi cearta voastră?

13. Luaţi-vă bărbaţi înţelepţi şi înţelegători şi cunoscuţi, după seminţiile voastre, şi-i voi face capi peste voi».

14. Şi mi-aţi răspuns şi aţi zis: «Lucrul pe care l-ai spus tu să-l facem este bun».

15. Şi am luat pe capii seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am făcut capi peste voi, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute şi căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zeci şi supraveghetori, după seminţiile voastre.

16. Şi am poruncit judecătorilor voştri, în timpul acela, zicând: «Ascultaţi neînţelegerile dintre fraţii voştri şi judecaţi cu dreptate între om şi fratele său sau străinul care este cu el.

17. Să nu fiţi părtinitori în judecată; să ascultaţi atât pe cel mic, cât şi pe cel mare. Să nu vă temeţi de faţa omului, pentru că judecata este a lui Dumnezeu; şi cazul care vă este prea greu să-l aduceţi la mine, şi îl voi asculta».

18. Şi, în timpul acela, v-am poruncit toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi.

19. Şi noi am plecat de la Horeb şi am mers prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător, pe care l-aţi văzut, pe calea spre ţinutul muntos al amoriţilor, aşa cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am venit la Cades-Barnea.

20. Şi v-am zis: «Aţi ajuns la ţinutul muntos al amoriţilor, pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.

21. Iată, Domnul Dumnezeul tău ţi-a pus ţara înainte: suie-te, ia-o în stăpânire, după cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme, nici nu te înfricoşa».

22. Şi v-aţi apropiat toţi de mine şi aţi zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră, ca să ne cerceteze ţara şi să ne aducă informaţii despre calea pe care ne vom sui şi despre cetăţile la care vom ajunge».

23. Şi lucrul acesta a fost bun în ochii mei; şi am luat dintre voi doisprezece bărbaţi, un bărbat de fiecare seminţie.

24. Şi ei s-au întors şi s-au suit în ţinutul muntos şi au venit până la Valea Eşcol şi au cercetat-o.

25. Şi au luat în mâinile lor din rodul ţării şi ne-au adus jos; şi ne-au adus răspuns şi au zis: «Ţara pe care ne-a dat-o Domnul Dumnezeul nostru este bună».

26. Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.

27. Şi aţi murmurat în corturile voastre şi aţi zis: «Pentru că Domnul ne urăşte, ne-a scos din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâna amoriţilor, ca să ne nimicească.

28. Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este mai mare şi mai înalt decât noi; cetăţile sunt mari şi cu ziduri până la ceruri; ba am văzut acolo şi pe fiii anachimilor».

29. Şi v-am zis: «Nu vă înspăimântaţi, nici nu vă temeţi de ei!

30. Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, după toate câte a făcut pentru voi, înaintea ochilor voştri, în Egipt

31. şi în pustiu, unde ai văzut cum Domnul Dumnezeul tău te-a purtat, cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care aţi umblat până aţi ajuns în locul acesta».

32. Şi totuşi, în lucrul acesta, n-aţi crezut pe Domnul Dumnezeul vostru

33. care mergea pe drum înaintea voastră, să vă caute un loc de tabără, noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care veţi merge, şi ziua în nor.

34. Şi Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre şi S-a mâniat şi a jurat, zicând:

35. «Nici unul din oamenii aceştia, din această generaţie rea, nu va vedea ţara cea bună pe care am jurat s-o dau părinţilor voştri,

36. în afară de Caleb, fiul lui Iefune! El o va vedea, şi lui şi fiilor lui le voi da pământul pe care a călcat, pentru că a urmat pe deplin pe Domnul».

37. Şi Domnul S-a mâniat şi pe mine, din cauza voastră, zicând: «Nici tu nu vei intra acolo.

38. Iosua, fiul lui Nun, care stă înaintea ta, el va intra acolo: întăreşte-l, pentru că el va face pe Israel s-o moştenească.

39. Şi micuţii voştri, despre care aţi zis: «Vor fi de pradă!», şi fiii voştri, care astăzi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra acolo şi lor le-o voi da şi o vor stăpâni.

40. Dar voi întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu pe calea Mării Roşii».

41. Şi aţi răspuns şi mi-aţi zis: «Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom lupta, întocmai cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Şi v-aţi încins fiecare cu armele sale de război şi v-aţi încumetat să vă suiţi în ţinutul muntos.

42. Şi Domnul mi-a zis: «Spune-le: Nu vă suiţi, nici nu vă luptaţi, pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiţi bătuţi dinaintea vrăjmaşilor voştri».

43. Şi v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi semeţit şi v-aţi suit în ţinutul muntos.

44. Şi amoriţii care locuiau în acel ţinut muntos au ieşit împotriva voastră şi v-au urmărit, cum fac albinele, şi v-au tăiat în bucăţi în Seir, până la Horma.

45. Şi v-aţi întors şi aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat glasul vostru, nici nu Şi-a plecat urechea spre voi.

46. Şi aţi locuit în Cades multe zile – zilele cât aţi stat acolo.