Psalmii 58-59

Psalmul 58

Ca cel precedent, şi acest psalm pare să fi apărut în timpul acelui timp de urmărire din partea lui Saul. David a înţeles că acest împărat, care ar fi trebuit să judece în dreptate, tace văzând nedreptatea. Asemenea lui erau sfătuitorii săi, care îl susţineau în gândirea sa duşmănoasă faţă de David.

Aici este vorba şi despre o stare generală printre oameni. Unde se găseşte adevărata dreptate pe pământ? Omul care nu umblă în legătură cu Dumnezeu, nu înţelege acest lucru: „Dimpotrivă, în inimă comiteţi nedreptăţi, cumpăniţi violenţa mâinilor voastre în ţară.“

David a suferit la vederea unor astfel de nelegiuiri ale celor fărădelege. Dacă el, un om păcătos, a fost apăsat de acestea, cu cât mai mult a fost Domnul Isus, Cel desăvârşit şi fără păcat, în mijlocul unui neam păcătos şi rău! În ce ne priveşte, suntem îndureraţi de răul şi nedreptatea oamenilor în măsura în care stăm în apropierea Domnului. Dar în timp ce ocupăm acest loc binecuvântat, auzim cuvintele încurajatoare: „Sigur, este un rod pentru cel drept.“

Psalmul 59

Versetele 1-9
Întâmplarea care se află la baza gândurilor şi cererilor exprimate aici, o găsim în 1. Samuel 19 . Saul a devenit pe parcursul timpului un duşman tot mai înverşunat al lui David; acum căuta să-l omoare, şi în acest scop a dat ordin ca să fie supravegheat David şi casa sa. Dar Mical, soţia lui David, a auzit despre acest lucru şi l-a lăsat pe soţul ei să scape prin fereastră. Acea intenţie criminală a lui Saul a fost începutul urmăririlor, sub care David a avut mult timp de suferit. Chiar dacă era superior peste miile din oştirea lui Israel, a fost nevoit să fugă pentru a-şi scăpa viaţa. De ce a trebuit să sufere acest om temător de Dumnezeu, care fusese uns ca împărat peste Israel (1. Samuel 16:13 ), ani dea rândul din cauza defavorii şi urmăririi împotrivitorului său? Dumnezeu îl pregătea astfel pentru slujba importantă a unui judecător şi împărat în Israel. Iar ca o imagine a lui Hristos cel lepădat, Unsul lui Dumnezeu, el a trebuit să treacă prin suferinţe. Dar în ciuda situaţiei sale periculoase, a ieşit la lumină şi aici încrederea sa în Dumnezeu: „Puterea mea! Voi lua seama la Tine; pentru că Dumnezeu este turnul meu înalt.“

Versetele 10-17
În David vedem un credincios care a trecut prin unele greutăţi, dar care s-a adăpostit întotdeauna la Dumnezeu. Aproape nu a recunoscut pericolul, şi deja auzim rugăciunea lui: „Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Dumnezeul meu! Pune-mă la adăpost de cei care se ridică împotriva mea.“ Avem aici o indicaţie cum trebuie să ne comportăm şi noi. De unde poate veni ajutorul când suntem în pericol? Desigur, nu de la oameni; şi chiar dacă unii ne pot ajuta în vreun fel, ei sunt doar unelte în mâna Aceluia care singur este marele Ajutor. Dumnezeu doreşte să ne punem mereu încrederea în El; Dumnezeu ne spune:„Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul...“(Ieremia 17:7-8 ).

David era un astfel de om binecuvântat; psalmii săi mărturisesc despre binecuvântarea ce era pe calea sa. Cu toate că această cale a fost plină de spini uneori, putea spune: „Dar eu voi cânta puterea Ta şi, dimineaţa, voi lăuda bunătatea Ta; pentru că mi-ai fost un turn înalt şi un loc de scăpare în ziua necazului meu.“