comori.org
comori.org

Fiţi plini de Duh

Arend Remmers

Nu vrem să încheiem această lămurire fără un cuvânt de încurajare. În capitolele anterioare, pentru unii cititori a fost poate prea ridicat degetul de avertizare al învăţătorului. Dar oare nu este astăzi foarte necesar ca toţi copiii lui Dumnezeu să se avertizeze reciproc de pericolele dinăuntru şi din afară?

Cu toate că este nevoie de avertizare faţă de pericolele fanatismului şi ale altor influenţe negative în mişcarea carismatică, recunoaştem la mulţi credincioşi adevăraţi dar rătăciţi în privinţa aceasta, dorinţa sinceră de a lăsa liberă conducerea Duhului Sfânt în viaţa lor. Că au deviat de la fundamentul sigur al Cuvântului lui Dumnezeu, am văzut mai înainte.

Dar pe de altă parte este un pericol serios pentru cei care vor să se ţină tare de cel „Drept“. Ei înşişi cad în capcana dogmatismului şi aceasta înseamnă că susţin păreri şi învăţături pentru care nu găsesc nici un temei în Sfânta Scriptură. Numai dacă rămânem alipiţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă luăm de acolo înţelepciunea şi puterea noastră, putem scăpa de fanatismul periculos pe de o parte şi de dogmatism pe de altă parte.

De aceea nu putem încheia această temă fără ca să arătăm ce spune Sfânta Scriptură despre Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt în cel credincios. Câteva puncte le-am văzut deja când am tratat botezul cu Duhul Sfânt. Cât de uscată şi fără putere este adesea viaţa noastră duhovnicească! Vrem de aceea să vedem ce izvor de putere este Duhul Sfânt.

Călăuzirea prin Duhul Sfânt

Sunt multe locuri în Noul Testament care ne arată exemple practice despre călăuzirea Duhului Sfânt, însă numai trei locuri ne învaţă categoric despre călăuzirea prin Duhul:

1. Ioan 16:13 : „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va vesti lucruri viitoare“. Aşa a spus Domnul Isus ucenicilor Săi, cu puţin timp înaintea venirii Duhului. Până atunci El a fost Acela care le-a explicat gândurile lui Dumnezeu. Acum trebuia să vină un alt Mijlocitor care să-i conducă prin tot adevărul lui Dumnezeu. Cum se întâmplă aceasta, aflăm din 1. Corinteni 2 . Planurile lui Dumnezeu sunt taine pentru cel care se află departe de El. Slujitorilor lui Dumnezeu le-au fost descoperite de prima dată aceste taine prin Duhul Sfânt şi au fost inspiraţi ca să le scrie. Dar fiindcă sunt gândurile lui Dumnezeu, numai acela poate să le înţeleagă care a primit Duhul lui Dumnezeu. Numai aşa este cineva în stare să cunoască şi să se bucure de bogăţiile binecuvântărilor dumnezeieşti.

2. Galateni 5:18 : „Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul nu sunteţi sub lege“. Viaţa unui israelit era reglementată pas cu pas de porunci. Mereu era în pericol să calce una din ele. Cu totul altfel este viaţa credinciosului. El are viaţa veşnică dumnezeiască şi un conducător (călăuză) în Duhul Sfânt care îi descoperă (deschide) Cuvântul lui Dumnezeu şi care vrea ca în toate situaţiile vieţii să-i dea indicaţii şi călăuzire. Libertatea creştină adevărată constă în a face numai voia lui Dumnezeu sub călăuzirea Duhului Sfânt, liber de jugul păcatului şi al legii. Aşa a fost la Domnul Isus şi aşa a spus El şi iudeilor. „Deci, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8:36 ).

3. Romani 8:4 : „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu“. Când Fiul veşnic al lui Dumnezeu născut pe acest pământ Şi-a început lucrarea în public, s-a spus despre El: „Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie“ (Luca 4:1 ). El, care pe baza smereniei Sale ca om a fost cel dintâi născut, ne pune în starea de fii şi de răspundere în toată mărimea ei. Ca fii ai lui Dumnezeu suntem predestinaţi să fim asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi (Romani 8:29 ). Prin Isus Hristos, Dumnezeu Tatăl ne-a predestinat ca să fim fiii Săi. Noi suntem răscumpăraţi, făcuţi plăcuţi în Fiul Lui preaiubit, spre lauda slavei harului Său. Când Dumnezeu va aduce iarăşi în lume pe Cel dintâi născut, atunci toţi fiii lui Dumnezeu vor fi descoperiţi întregii creaţiuni (vezi Romani 8:29 ; Evrei 1:6 ). Acum avem sarcina morală să trăim în lumea aceasta întunecată, conştienţi de starea noastră atât de măreaţă de fii. Semnul de recunoaştere a fiilor lui Dumnezeu este că ei sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. Această călăuzire prin Duhul Sfânt, despre care vorbesc cele trei texte amintite, nu se limitează la un „domeniu duhovnicesc“ care s-ar putea despărţi de viaţa de toate zilele cu grijile şi problemele ei. Este o victorie a Satanei care ne spune că ar exista domenii diferite în viaţa noastră, unul pământesc şi unul duhovnicesc, care trebuie despărţite unul de altul! Cât de uşor credinciosul ajunge până acolo încât se gândeşte că în domeniul pământesc trebuie să se lase condus numai de mintea lui, iar în domeniul duhovnicesc să se lase călăuzit de Duhul Sfânt. Nu, noi suntem după duh, suflet şi trup o proprietate a Domnului. Trupul nostru este Templul Duhului Sfânt şi în trupul acesta trebuie şi putem să slujim lui Dumnezeu şi să-L slăvim tot timpul (1. Corinteni 6:19-20 ).

Umplut cu Duhul Sfânt

Prin pecetluire, Duhul Sfânt locuieşte în fiecare copil al lui Dumnezeu (Efeseni 1:13 ; 4:30 ). Dar aceasta nu înseamnă a fi umplut cu Duhul. Umplerea cu Duhul nu este însă „a doua experienţă“ sau „a doua binecuvântare“, ci o deschidere şi o stare de pregătire zilnică. Pavel scrie către Efeseni: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh“ (Efeseni 5:18 ). Un om îmbătat stă complet sub influenţa alcoolului. Nu el însuşi, ci alcoolul este stăpânul vieţii lui. Aşa poate să ne stăpânească şi influenţa altor lucruri mai mărunte şi să ne sustragă de sub controlul Domnului şi al Duhului. Ce avertizare serioasă sunt cuvintele: „Nu vă îmbătaţi de vin!“.

Domnul Isus are dreptul să ne aibă sub controlul şi autoritatea Sa. El vrea prin Duhul Sfânt să ne influenţeze, să ne stăpânească şi să ne călăuzească. Pentru aceasta noi trebuie să ne deschidem inimile şi să ne predăm Lui conştienţi. Drumul spre acest adevăr este: „Fiţi plini de Duh“. Noi putem să ne comportăm faţă de Duhul ca unul care încredinţează casa lui altuia, dar câteva camere le ţine închise. La aceste încăperi oaspetele nu are acces. Dar aceasta n-o putem face faţă de Duhul Sfânt. El nu vrea să fie oaspete, ci proprietar şi stăpânitor care conduce toată viaţa noastră şi o formează pentru Domnul Isus Hristos. Fiecare încăpere a inimii noastre trebuie să fie deschisă.

Încă o dată vrem să amintim pericolul de a limita prezenţa Sa la domenii în care avem nevoie de El după părerea noastră. Ne ajunge dacă ne dăruieşte siguranţa că suntem copiii lui Dumnezeu, că ne bucurăm de dragostea Lui şi că ne foloseşte într-o anumită măsură în slujba Sa. Dar formaţia noastră, locul nostru de muncă, activităţile noastre sunt domenii în care îi interzicem intrarea! Nu-i permitem să călăuzească toată viaţa noastră şi să ne formeze inimile pentru Hristos. Ce trist!

Cum pot însă să devin plin cu Duhul Sfânt? Desigur, putem să ne rugăm pentru aceasta. Dar numai rugăciunea fără starea lăuntrică adevărată de a fi gata să ne predăm complet Domnului este periculoasă. Vrem să fim păziţi de orice duh de fanatism şi pe de altă parte şi de dogmatismul fără putere duhovnicească de viaţă.

Drumul spre umplerea cu Duhul Sfânt este de aceea nu numai rugăciunea serioasă, ci mai ales dăruirea Domnului Isus (să ne dăruim Lui)!

Suntem înclinaţi să ne punem pe noi înşine în faţă şi ne place să fim văzuţi de alţii ca nişte „credincioşi duhovniceşti“, pe când în ascuns este activ egoismul şi îngâmfarea. Numai dacă recunoaştem şi condamnăm fără cruţare rădăcinile rele ale mândriei, ale voinţei personale, ale lăcomiei etc., inimile noastre vor fi deschise şi libere pentru a lăsa pe Duhul Sfânt să lucreze în noi.

Puterea Duhului Sfânt

Numai dacă ne predăm fără rezerve Duhului Sfânt, obţinem putere. Cât de mult avem nevoie în zilele noastre de această putere duhovnicească!

Duhul Sfânt ne dă putere pentru a sluji Domnului. Diaconul Ştefan a fost un om plin de credinţă şi de Duh Sfânt (Faptele Apostolilor 6:58 ). În această putere de Duh el a îndeplinit mai întâi slujba lui de diacon. Puţin mai târziu, Domnul putea să-l folosească pentru o lucrare mult mai înaltă. Şi acolo el a fost plin de Duhul Sfânt. El L-a văzut pe Domnul în slavă. El a primit puterea să moară pentru Domnul lui.

Umplerea cu Duhul Sfânt dă şi bucurie. Cât de mulţi copii ai lui Dumnezeu nu se mai pot bucura în viaţa lor, pentru că refuză să se predea în întregime Domnului lor şi călăuzirii Duhului Sfânt!

Când iudeii l-au alungat pe Pavel şi pe însoţitorii săi din Antiohia, ucenicii au fost plini de bucurie şi de Duhul Sfânt (Faptele Apostolilor 13:52 ). În loc să se plângă de tratarea rea şi batjocoritoare care li s-a dat, ei se bucurau că puteau să umble pe urmele învăţătorului lor, pe care-L ştiau lângă ei (compară 1. Petru 4:12-14 ).

De multe ori ne lovim de problemele care ne înconjoară în aşa fel încât pierdem privirea de la Domnul. Atunci ne întristăm. „împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt“ (Romani 14:17 ). Această bucurie nu poate să rămână ascunsă. Ea nu este însă o zburdălnicie şi veselie, ci o bucurie statornică lăuntrică, odihnă care are izvorul în Hristos şi care ne întăreşte pe noi şi pe alţii. „ … fiţi plini de Duh, vorbind între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului în (sau cu) inima voastră, mulţumind totdeauna Celui care este Dumnezeu şi Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos“ (Efeseni 5:18-20 ).

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *