comori.org
comori.org

Botezul cu Duhul Sfânt

Arend Remmers

Carismaticii învaţă că cel credincios, care prin pocăinţă şi credinţă în Evanghelie a devenit un copil al lui Dumnezeu, are nevoie de „botezul cu Duhul Sfânt“, aceasta fiind o experienţă creştină de bază a cărei manifestare constă în faptul că respectivul vorbeşte în limbi.

Ce spune Sfânta Scriptură?

Biblia ne învaţă că este o caracteristică deosebită a epocii creştine, ca după săvârşirea lucrării de mântuire pe cruce a Domnului Isus, după învierea şi înălţarea Lui la cer, Duhul Sfânt să locuiască pe pământ în oamenii mântuiţi. În timpul Vechiului Testament nu a fost aşa, Duhul Sfânt fiind mereu acolo unde Dumnezeu era activ. Aşa ÎI găsim încă de pe prima pagină a Bibliei (Geneza 1:2 ), însă atunci nu locuia în oameni. Primul om în care a locuit Duhul Sfânt a fost Omul Isus Hristos, Cuvântul care S-a făcut trup.

În ultima noapte când a mai fost împreună cu ucenicii, Domnul Isus le-a spus că după plecarea Sa la Tatăl va veni la ei o altă Persoană dumnezeiască. Acesta este Mângâietorul care va rămâne veşnic cu ei, „Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi“ (Ioan 14:17 ). În versetul 26 se spune clar că acest Mângâietor este Duhul Sfânt. Activitatea Duhului Sfânt în credincioşi ne este arătată mai departe în Ioan 14:26 ; 15:26 ; 16:13-14 .

Toate acestea puteau să se întâmple numai după ce lucrarea de la cruce a fost săvârşită şi Domnul Isus S-a înălţat la Tatăl (Ioan 16:7 ).

Ioan Botezătorul a anunţat venirea Duhului Sfânt

Venirea Duhului Sfânt a fost anunţată încă de Ioan Botezătorul (Matei 3:11-12 ; Luca 3:16-17 ; Ioan 1:33 ). Ioan pe de o parte chema poporul iudeu la pocăinţă, iar pe de altă parte anunţa două lucruri pe care le va face Domnul Isus:

• Cei care se pocăiesc vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt şi vor fi roade bune adunate in grânar;
• Dar cei care nu se pocăiesc vor fi botezaţi cu foc şi vor ajunge ca pleava în focul care nu se stinge (Matei 3:12 ).

Cercetând aceste versete se desprind două adevăruri:

1. Botezul cu Duhul Sfânt şi botezul cu foc nu se referă la aceeaşi faptă. Botezul cu foc este judecată, aşa cum rezultă din Maleahi 4:1 ; Matei 18:9 ; Luca 16:23-24 . Folosirea cuvântului „botez“ în sensul acesta, pentru unii poate prezenta greutăţi. însă Domnul Isus, când Se gândea la judecata dumnezeiască pe care trebuia să o sufere pe cruce, vorbea de asemenea de un botez; aşa citim în Luca 12:50 : „Dar am un botez cu care să fiu botezat şi cât de mult doresc (cât sunt de strâmtorat) să se îndeplinească“.

2. Botezul cu Duhul Sfânt nu este descris ca o experienţă deosebită şi suplimentară a credinciosului, ci ca un semn de recunoaştere a celor care sunt adunaţi ca grâu în grânarul ceresc.

Anunţarea venirii Duhului Sfânt de însuşi Domnul Isus

După înviere, Domnul Isus vorbeşte de venirea Duhului Sfânt (Luca 24:49 ). Duhul Sfânt este numit ca fiind făgăduinţa Tatălui şi puterea de sus. Aceasta reiese foarte clar din cele două texte din Faptele Apostolilor 1:4-5 şi versetul 8. Aceste versete arată că evenimentul (coborârea Duhului Sfânt) era foarte aproape, că trebuia să se împlinească făgăduinţa Tatălui în Ierusalim.

Ziua Cincizecimii (Rusaliile)

Faptele Apostolilor 2:1-4 : Aceasta este împlinirea cuvintelor lui Ioan Botezătorul şi a promisiunii Domnului Isus. Ce s-a întâmplat în ziua Cincizecimii? În Faptele Apostolilor 2:2-4 sunt amintite patru lucruri:

1. „Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei“. Nu a fost ca la un vânt normal, ceva întrerupt, ci un vâjâit continuu. Cu această comparaţie ne este anunţată puterea cerească, inspirată a Duhului Sfânt care acţionează continuu şi nu impulsiv. în discuţia cu Nicodim, Domnul Isus a comparat lucrarea Duhului Sfânt cu adierea vântului: Ioan 3:8 .

2. „Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat pe fiecare din ei“. Pe lângă adierea care numai au auzit-o, s-a întâmplat şi ceva vizibil şi anume lumină dumnezeiască in forma unor limbi ca de foc. Acesta nu a fost un „botez cu foc“, ci o mărturie clară a lui Dumnezeu care vorbea de lumină şi sfinţenie, în har. Limbile împărţite arătau răspândirea Evangheliei care avea să se facă peste graniţele Israelului la toate naţiunile. Vâjâitul este comparat cu adierea vântului, şi limbile cu focul. Amândouă au fost semne exterioare ale apariţiei celei de a treia Persoane a Dumnezeirii care era invizibilă (Mângâietorul).

3. „Şi toţi au fost umpluţi cu Duh Sfânt“. Aici avem „botezul cu Duhul Sfânt“, împlinirea cuvintelor lui Ioan Botezătorul şi a promisiunii Domnului Isus, „făgăduinţa Tatălui“. Duhul Sfânt a venit pe acest pământ ca să rămână cu noi în veac, aşa cum a spus Domnul Isus (Ioan 14:16 ). Fiindcă aceasta era ceva cu totul nou, a fost însoţită de cele două semne. Prezenţa Duhului Sfânt are un dublu sens: în primul rând că El locuieşte în Casa, în Adunarea (Biserica) lui Dumnezeu ca Templu (vezi 1. Corinteni 3:16 ; Efeseni 2:22 ) şi aceasta se arăta prin adierea care a umplut toată casa, iar în al doilea rând Duhul Sfânt locuieşte şi în fiecare creştin (născut din nou, nu numai cu numele: 1. Corinteni 6:19 ), ceea ce ne este arătat prin limbile împărţite care s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

4. „Şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească“. Acest semn a fost promis de Domnul Isus deja în Marcu 16:17 , când El a dat apostolilor misiunea să vestească Evanghelia la orice făptură (în toată creaţia). După construirea turnului Babei, oamenii au fost despărţiţi intre ei prin diferite limbi. Acum se propovăduiau lucrările lui Dumnezeu in multe limbi în creaţia cea nouă, ca toate neamurile să audă vestea cea bună, vestea mântuirii, rezultatele minunate ale harului.

Aceasta ar fi o schiţare scurtă a celor întâmpla-te în ziua Cincizecimii (Rusalii), când Duhul Sfânt a fost trimis şi creştinii au primit botezul cu Duhul Sfânt. Acest botez s-a petrecut o singură dată. Prin aceasta a luat fiinţă Trupul lui Hristos pe pământ; dar el nu se formează mereu şi de aceea mai târziu nu mai citim despre botezul cu Duhul Sfânt.

Fiecare om care prin credinţa în Domnul Isus este mântuit, primeşte Duhul Sfânt ca o pecete şi arvună (Efeseni 1:13-14 ; 2. Corinteni 1:21-22 ) şi în felul acesta devine un mădular al lui Hristos (1. Corinteni 6:15,19 ), el fiind adăugat Trupului deja existent pe pământ.

Referiri ulterioare asupra botezului cu Duhul Sfânt

Până în Faptele Apostolilor 1 , botezul cu Duhul Sfânt a fost privit mereu ca ceva în viitor, iar după evenimentul din capitolul 2 acest botez mai este amintit de două ori şi anume în capitolul 11:16 şi 1. Corinteni 12:13 . în aceste două cazuri însă, botezul acesta este privit retrospectiv (în urmă).

În Faptele Apostolilor capitolele 10 şi 11 ne este arătat cum Evanghelia este propovăduită unuia care nu era dintre iudei, lui Corneliu din Cezareea. A fost nevoie de o descoperire dumnezeiască pentru ca Petru să poată îndeplini misiunea de propovăduire a Evangheliei unui păgân. Când a venit la Cezareea, a propovăduit însă deschis Vestea cea Bună oamenilor acestora de origine păgână.

Pe când încă rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei care ascultau Cuvântul (Faptele Apostolilor 10:44 ; 11:15 : în textul original „a căzut peste ei“). Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, care a zis: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt“ (Faptele Apostolilor 11:16 ).

În 1. Corinteni 12:13 citim despre botezul cu Duhul Sfânt pentru ultima dată în Noul Testament, în acest capitol 12 avem ca temă Trupul unic al lui Hristos pe pământ, care este alcătuit din toţi creştinii care au primit Duhul Sfânt, dar găsim aici şi mădularele şi sarcinile lor. Acelaşi Duh lucrează prin diferitele daruri ale harului (1. Corinteni 12:4 ). Aici nu este vorba de experienţa credinţei personale a fiecărui mădular în parte, ci de marea şi importanta realitate că în toate aceste mădulare trăieşte un singur Duh - Duhul Sfânt. Şi aici vedem cele două laturi ale lucrării Duhului Sfânt pe pământ.

În cuvintele „şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh“ se arată partea unică (în fiecare în parte). Iar în cuvintele „Noi toţi în adevăr am fost botezaţi de un singur Duh ca să alcătuim un singur Trup“ vedem locuirea Duhului Sfânt în Adunare (Biserică), văzută ca un întreg.

În versetul 12, trupul omenesc este privit ca o imagine a trupului lui Hristos. Multe mădulare formează împreună singurul Trup. în versetul 13 se precizează cum a luat fiinţă această unitate: prin botezul cu Duhul Sfânt.

Rezumat

1. Când se vorbeşte despre „botezul cu Duhul Sfânt“, atunci totdeauna este vorba de venirea Duhului lui Dumnezeu în ziua Cincizecimii (Rusalii).

Atunci El a luat locuinţă în creştinii adunaţi şi i-a făcut astfel Trupul lui Hristos (aşa a fost formarea Bisericii). Aceasta este o faptă unică, ea nu se repetă.

2. Astăzi fiecare om care crede în Evanghelia mântuirii primeşte Duhul Sfânt ca pecete. Cuvântul mai spune, şi de a fi „umplut cu Duhul Sfânt“, ceea ce este cu totul altceva.

Există un „botez cu foc“ pentru creştini?

Am văzut deja că botezul cu foc amintit în Matei 3:11 şi Luca 3:16 nu are nici o legătură cu botezul cu Duhul Sfânt. Botezul cu foc se referă la judecată. Care este însă însemnătatea „limbilor de foc“ din Faptele Apostolilor 2:3 , care s-au aşezat pe fiecare ucenic în parte la coborârea Duhului Sfânt in ziua de Rusalii? De multe ori se spune că aceasta este împlinirea celor spuse de Ioan Botezătorul în Matei 3:11 : „El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc“. Din anumite motive (parţial deja amintite) aceasta nu este corect şi adevărat.

1. Ioan Botezătorul, în predica sa despre pocăinţă vorbeşte clar despre două adevăruri total diferite şi anume: pe de o parte despre roadă pentru Dumnezeu (Matei 3:8,10,12 ), care duce la mântuire şi slavă veşnică şi pe de altă parte despre focul judecăţii (versetele 7,10,12). Pentru prima grupă avem „botezul cu Duhul Sfânt“, iar pentru cea de a doua „botezul cu foc“.

2. La ultima înştiinţare despre venirea Duhului Sfânt, Domnul Isus vorbeşte către cei unsprezece ucenici ai Săi, care erau curăţiţi (Ioan 15:3 ), numai despre botezul cu Duhul Sfânt (vezi de asemenea şi în Faptele Apostolilor 11:16 şi 1. Corinteni 12:13 ). Aceasta stă în plină concordanţă cu cele spuse la punctul 1: creştinii au primit în ziua de Rusalii numai botezul cu Duhul Sfânt.

3. În Faptele Apostolilor 2:3 nu este vorba (nu scrie) de limbi de foc, ci de limbi despărţite ca de foc. Aici nu se accentuează faptul că a venit din cer foc, ci că au fost limbi împărţite care s-au aşezat pe fiecare în parte. Cuvântul „limbi“ ne conduce deja la vorbire, în versetul 11 scrie şi de „alte limbi“. Limba şi vorbirea sunt în greacă acelaşi cuvânt. Puterea Duhului Sfânt s-a dovedit în învingerea urmărilor din Babilon - încurcarea limbilor (Geneza 11 ).

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *